Screenshot from Ploy (dir. Pen-Ek Ratanaruang/2007)
„Fustele, asemeni cortinelor de la teatru mai târziu, mi-au stârnit curiozitatea. Voiam să știu ce-i sub ele. Era o așteptare, dar și o posibilitate. Fusta era un obiect intermediar; un lucru în sine și un mijloc de a ajunge în altă parte. Asta a devenit paradigma cunoașterii importante pentru mine. Lumea e o fustă pe care vreau s-o ridic". (Michel Houellebecq)
Din Particulele elementare am extras fragmentul de mai sus. Nu e nimic eclatant în el. Nu pentru cine e familiarizat cu obsesiile lui Houellebecq (a se lua în calcul și La rivière, adică transpunerea lor cinematic-schematizată). Dacă stai și gândești puțin problema, viziunea e chiar banală (plus că, dacă nu ai ochiul format, sub unele fuste poți da peste surprize, surprize!). Dacă ne raportăm strict la vorbele scriitorului, avem de-a face cu un caz ideal, desigur! Văzând și revăzând eu Ploy, mi-a fost ușor să fac legătura între Houellebecq, fuste și paradigma cognitivă optimă (cred că merge - la limită, acea limitație care nu limitează - și optică). Dovada e, opinez, grăitoare. Și inspirațională!