Benicio del Toro în 21 Grams (dir. Alejandro González Iñárritu /2003)
(asta după ce în urmă cu câteva clipe îl beştelise pe Dumnezeu: I gave Him my life, and He betrayed)E de-ajuns să priviți în ochii lui Benicio del Toro pentru a vă face o idee despre condiţia umană. Şi, eventual, pentru a înțelege cât de funciarmente decisiv în transformarea sau evoluția unui actor e un regizor cu har. De la 21 Grams încoace nu l-am mai văzut pe del Toro în stare să moară cu un personaj de gât aşa cum o face aici întrupând omul învins de animalul dinăuntru (în Che se apropie cât de cât, deşi mie-mi pare copleșit de miză). Personajul său (Jack Jordan) nu trăiește o simplă criză mistică, nu e într-o derută existențială accidentală, nu e un periferic persecutat iremediabil de soartă. Nici pomeneală!
Jack Jordan e omul prin excelență, omul neretușat, omul în tot ce are el mai abject, dar și mai demn de admirat. Spre deosebire de toți ceilalți protagoniști, el dă rolului său acea adâncime ce-l face insuportabil. Sunt momente când nu te poți uita la el pentru că te vezi pe tine așa cum nu vrei să te vezi. E oglinda necruțătoare căreia preferăm să-i întoarcem spatele, fiindcă ne arată latura aceea neșlefuită, brut(al)ă, pe care cei mai mulți dintre semeni o neagă cu strășnicie, căreia vor să-i rupă grumazul ca la puii de găină, să facă abstracție de ea, s-o uite eventual. Ei bine, ghinion! Nu se poate! Fiara abia de se lasă îmblânzită, de omorât nici nu poate fi vorba.
În lupta asta străluceşte del Toro: personajul său trăiește paroxistic incertitudinea vieții sub forma unui iad personal din care caută cu disperare să iasă. Zadarnică-i truda! Izbăvirea nu o aduce nici fuga, nici moartea, care tot un fel de fugă e. La izbăvire se ajunge pe alte căi: să înduri, să cari în cârcă munți de sare, să treci prin chinuri de ocnaș. Unul din ultimele cadre demonstrează această teorie.
----------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------
„I want to share what this film basically means to me: is a film about love, about death, is about guilt, but above all of these things is about forgiveness and redemption. These are some matters that I love to explore in human nature. (...) In this film I explore something that has obsessed me all my life, since I was ten years old. I have an obsession with death and the concept of eternity that we will never return to see a tree, or a sunset, or a flower, or your father or your son's face.. Never! That concept of eternity can get me crazy.” (mărturisiri extrase din bonusul oferit pe DVD; sursa screenshot-urilor e tot DVD-ul).