Eram lângă Scully şi priveam pieziş la omul ăsta ce se lua foarte în serios încercând să fie cinic. Mă căzneam să nu izbucnesc în râs. Totul era atât de absurd încât părea real. Oricum, nu-i prima oară când se întâmplă. Într-o altă noapte Scully îmi povestea ceva despre un trifoi irlandez cules dintr-un parc în care se plimba (cu) Beckett...