Până la urmă, cel mai bun şi pertinent review pentru Midnight in Paris l-a făcut însuşi autorul filmului. Anticipat, în 2002, în Hollywood Ending, care - un amănunt, nimic mai mult! - a fost proiectat în deschiderea Festivalului de la Cannes, asemeni celui mai sus menţionat.
În ce mă priveşte, mai toate filmele sale de la Matchpoint încoace sunt precum cadourile alea oferite pe principiul „dacă anul trecut i-am dat o vază şi a mers, anul ăsta îi dăm o tot vază”. Evident, calitatea şi materialul sunt sau pot fi diferite, dar valoarea simbolică a obiectului e aceeaşi. Privind lucrurile într-o notă optimistă, însă, parcă e mai plăcut să primim daruri de la Woody Allen decât de la, să zicem, nu să dăm cu parul, Roland Emmerich!