Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

08 ianuarie 2013

„Uşile, uşile...” (19)

Screenshot from Zhit (dir. Vasili Sigarev/2012)

Tânărul cineast rus Vasili Sigarev (36 de ani) este abia la al doilea film. De formaţie dramaturg, Sigarev s-a convertit la cinema prin 2009, când a şi debutat cu Volchok, o explorare multifaţetată a binomului iubire-egoism din perspectiva unei relaţii zbuciumate între o mamă şi fiica sa pe care tot încearcă s-o abandoneze. Cum era de aşteptat, scenariul îi aparţine, fiind croit dintr-o piesă de teatru proprie.

În ciuda titlului, Zhit (Living) e un film despre moarte şi latenţele morţii în mintea noastră, un inventar fascinant, fără pretenţii de exhaustivitate, al atitudinilor pe care le avem (sau le putem avea) faţă de moarte şi faţă de absenţele pe care aceasta le lasă în viaţa noastră. În subsidiar, Zhit e şi o fişă clinică a unei societăţi post-sovietice blocate la intersecţia dintre declinul credinţelor religioase şi explozia ispitelor laice.