Screenshot from Ploy (dir. Pen-Ek Ratanaruang/2007)
Ploy e un film thailandez apărut sub iscălitura lui Pen-Ek Ratanaruang (caligrafia numelui în thai e o poezie în sine), regizor răsfățat de festivalurile și criticii de pretutindeni. E genul acela de film rafinat, elegant și senzual-sofisticat, în urma căruia e complicat să răspunzi dacă distanța bizară dintre cinematografia asiatică și sensibilitatea noastră, occidentală, este o complicată problemă de estetică sau doar una de pură geografie.
Ratanaruang a împrumutat destule din stilul lui Wong Kar Wai, așa cum acesta, la rândul lui, îi datorează multe lui Mikio Naruse (între alții), însă filiația e suficient de bine mascată încât să nu intrige sau agaseze.
Cum vă sună? Un cuplu, aflat între două avioane, se cazează pentru o zi într-un hotel de 5 stele din Bangkok. E dimineaţa devreme şi sunt ameţiţi de nesomn şi de zborul tocmai încheiat. El e obosit şi plictisit. Ea e obosită şi pusă pe harţă. Bărbatul constată că nu mai are ţigări şi coboară la bar. Îşi cumpără, dar nu urcă la loc în cameră, ci zăboveşte preţ de-o ţigară, la bar, fumând încet, în linişte, departe de cicălelile soţiei.
Cum vă sună? Un cuplu, aflat între două avioane, se cazează pentru o zi într-un hotel de 5 stele din Bangkok. E dimineaţa devreme şi sunt ameţiţi de nesomn şi de zborul tocmai încheiat. El e obosit şi plictisit. Ea e obosită şi pusă pe harţă. Bărbatul constată că nu mai are ţigări şi coboară la bar. Îşi cumpără, dar nu urcă la loc în cameră, ci zăboveşte preţ de-o ţigară, la bar, fumând încet, în linişte, departe de cicălelile soţiei.
În capătul celălalt al mesei, o adolescentă ascultă muzică la căşti, bâţâindu-şi capul pe ritmurile melodiei (adică asta, pusă azi şi pe fb). Mâinile îi sunt ocupate o vreme cu o portocală. O aruncă în aer, o prinde, o aruncă iar, o scapă şi scăpată rămâne. Cum-necum cei doi intră în vorbă. Din una într-alta, fata cere găzduire câteva ore în camera lor, el acceptă, că e loc berechet şi ce se poate întâmpla, nu?
Restul e un mix poetizat între Lolita şi Lost in Translation peste care Ratanaruang presară oareşce condimente de asian thriller: violenţă, kidnapping, tortură, însă în tonuri uşoare ca o ploaie de vară în capitala Thailandei.
Restul e un mix poetizat între Lolita şi Lost in Translation peste care Ratanaruang presară oareşce condimente de asian thriller: violenţă, kidnapping, tortură, însă în tonuri uşoare ca o ploaie de vară în capitala Thailandei.