Gassenhauer nach Hans Neusiedler (1536). Aka Street Song. La origine, cântec popular nemţesc de la 1500, asociat cu voia
bună şi distracţiile vulgului ce mişuna pe străzile burgurilor
medievale. A intrat în circuitul cult datorită adaptării semnate Carl Orff şi Gunild Keetman (unele surse o creditează doar pe Gunild), fiind, de fapt, un exerciţiu didactico-ludic-waldorfian din ciclul „să-nvăţăm muzica-n joacă”, parte a metodei de predare Orff Schulwerk, ce consta într-un mix de noţiuni teoretice, abilităţi muzicale şi
extramuzicale, transferate învăţăceilor într-o manieră mai atractivă
(alte exemple similare: metoda Kodaly sau Dalcroze Eurhythmics). Graţie linei melodice captivant-contagioase, Gassenhauer a devenit piesa de rezistenţă a acestei tehnici de predare a educaţiei muzicale şi, de asemenea, vectorul său de reprezentare (parte a albumului Musica Poetica, Celestial Harmonies, vol. 1).
Nu ar trebui să mire, prin urmare, că a ajuns relativ repede (Orff a pus-o în circulaţie în anii 60) în coloanele sonore ale unor filme iconice. Primul care a folosit-o a fost Malick, în Badlands (1973), la pachet cu alte bucăţi de pe Musica Poetica. La 20 de ani distanţă, Hans Zimmer prelucrează Gassenhauer în manieră proprie şi integrează rezultatul în soundtrack-ul original al cultissim-ului True Romance. Această versiune este deopotrivă un omagiu adus piesei în sine, cât şi filmului în care a fost auzită prima oară (între Badlands şi True Romance fiind destule similitudini, de altfel). În 1999, Lynn Ramsay o foloseşte explicit în Ratcatcher, pentru a sublinia citarea unei tulburătoare secvenţe din filmul lui Malick, rezultatul (double check) fiind, de asemenea, o minunată poezie. Nu în ultimul rând, acordurile acestei melodii pot fi auzite şi-n Finding Forester (dir. Gus Van Sant/2000), care alături de Monster (dir. Patty Jenkins/2003), folosesc Gassenhauer independent de conexiunile existente între primele trei filme.
Toate aceste intersectări şi bifurcaţii meta-cine-muzicale stau la originea prezentei ediţii a Cvasimilitudinilor. Însă acest post nu ar fi arătat niciodată aşa fără contribuţia lui Mihnea Ştefan Avram, care a depus un efort admirabil pentru a monta într-un continuum singular imaginile aferente fiecărei secvenţe din cele patru filme ce conţin Gassenhauer (mai puţin Monster). A reuşit să le comprime perfect, capturând cu stil şi fler esenţa jubilatoare a acestui cântecel adictiv. Îi mulţumesc şi vă anunţ că mai avem, separat sau împreună, şi alte surprize în mânecă!
Nu ar trebui să mire, prin urmare, că a ajuns relativ repede (Orff a pus-o în circulaţie în anii 60) în coloanele sonore ale unor filme iconice. Primul care a folosit-o a fost Malick, în Badlands (1973), la pachet cu alte bucăţi de pe Musica Poetica. La 20 de ani distanţă, Hans Zimmer prelucrează Gassenhauer în manieră proprie şi integrează rezultatul în soundtrack-ul original al cultissim-ului True Romance. Această versiune este deopotrivă un omagiu adus piesei în sine, cât şi filmului în care a fost auzită prima oară (între Badlands şi True Romance fiind destule similitudini, de altfel). În 1999, Lynn Ramsay o foloseşte explicit în Ratcatcher, pentru a sublinia citarea unei tulburătoare secvenţe din filmul lui Malick, rezultatul (double check) fiind, de asemenea, o minunată poezie. Nu în ultimul rând, acordurile acestei melodii pot fi auzite şi-n Finding Forester (dir. Gus Van Sant/2000), care alături de Monster (dir. Patty Jenkins/2003), folosesc Gassenhauer independent de conexiunile existente între primele trei filme.
Toate aceste intersectări şi bifurcaţii meta-cine-muzicale stau la originea prezentei ediţii a Cvasimilitudinilor. Însă acest post nu ar fi arătat niciodată aşa fără contribuţia lui Mihnea Ştefan Avram, care a depus un efort admirabil pentru a monta într-un continuum singular imaginile aferente fiecărei secvenţe din cele patru filme ce conţin Gassenhauer (mai puţin Monster). A reuşit să le comprime perfect, capturând cu stil şi fler esenţa jubilatoare a acestui cântecel adictiv. Îi mulţumesc şi vă anunţ că mai avem, separat sau împreună, şi alte surprize în mânecă!