Screenshots from Slow West (dir. John Maclean/2015)
Fără îndoială ambiţios, fără îndoială spectaculos şi surprinzător în rezolvarea unor arcane narative întâlnite de mii de ori în westernuri, fără îndoială pictural, căutat pictural chiar, dar în ciuda a toate acestea, incoerent şi în mare parte ratat. Sau tarat de prea multele (sau evidentele) tentative de îndepărtare de convenţiile unui gen în care nimic nu mai poate fi inventat.
Caz în care, doar o solidă execuţie poate salva demersul, numai că o solidă execuţie presupune cel puţin vreo trei condiţii (bifate aproximativ aici). Dintre toate, cea mai vitregită e construcţia personajelor, date zdravăn prin blenderul ce şterge liniile de demarcaţie între bad & good guys până la acel punct în care nuanţele lor îşi pierd conturul iar motivaţiile, ce-i mâna pe ei în luptă cum ar veni, devin vag neesenţiale. Prin urmare, interacţiunile lor trebuie luate ca sumă a celor mai bune opţiuni ce puteau ieşi aleatoriu dintr-un automat încărcat cu puţine variante.
Pe scurt: Slow West e mai degrabă The Stalkers decât The Searchers. Sau, în virtutea unor aluzii mai mult sau mai puţin subtile strecurate pe ici, pe colo, transpunerea naivei reverii halucinogene despre Vestul Sălbatic căreia i se lasă pradă personajul central al filmului (un adolescent scoţian ce descinde într-o Americă post-Civil War în căutarea iubirii vieţii lui; numai că ea nu dădea doi bani pe asta, îmi vine să zic!). Un ideal romantic tratat cu mult cinism, alegere care mai drege puţin busuiocul, totuşi fără a schimba prea mult din datele problemei.
Prin distribuţie îşi fac veacul Michael Fassbender, Ben Mendelsohn (villain-ul deviat sexual din Lost River), ambii suficient de versaţi încât să umple din poignet spaţiile goale din biografia personajelor pe care le joacă, şi Kodi Smit-McPhee, în rolul personajului central al unui feelgood (anti)western. Anti ăsta rămâne la latitudinea fiecăruia.
Prin distribuţie îşi fac veacul Michael Fassbender, Ben Mendelsohn (villain-ul deviat sexual din Lost River), ambii suficient de versaţi încât să umple din poignet spaţiile goale din biografia personajelor pe care le joacă, şi Kodi Smit-McPhee, în rolul personajului central al unui feelgood (anti)western. Anti ăsta rămâne la latitudinea fiecăruia.