„It was the shark that saved me…” (Andreï Makine - Au temps du fleuve Amour)
(...)
În cartea asta, nu, nu în cea din cadru, asta e doar așa, o pistă falsă, referință în referință, așadar în cartea asta fabulos scrisă de Makine, așa cum scrie el de obicei, băieții, niște băieți din taiga, merg la cinema să vadă un film cu Belmondo, despre care nu știau exact dacă e italian sau francez, bărbat sau femeie, mă rog, nimic. Și se întâmplă să fie loviți în moalele capului de fascinație: ajung să vadă de 17 ori filmul acesta cu Belmondo în dublu rol: spion top class și scriitor de romane cu spioni top class. Devine filmul lor, iar Belmondo un model în toate articulațiile vieții de adolescenți pârliți.
Mi-am adus aminte de ea în contextul ăsta al dispariției lui Belmondo și m-am gândit că n-ar fi rău să le facem, cărții lui Makine și filmului regizat de de Broca, un loc în rândul din față. „Căci timpul trece, se prea poate.”