Indie Scorsese

After Hours (r. Martin Scorsese/1985)

Era făcut (scenariul, n.m.) de Joe Minion, care îl scrisese în cadrul cursului predat la Columbia University. Profesorul său era Dusan Makavejev şi îi dăduse notă maximă! Nu era propriu-zis un scenariu, ci mai degrabă un roman. Am început să-l citesc şi mi-au plăcut cu adevărat primele două sau trei pagini. Mi-a plăcut dialogul şi aproape totul până la personajul cu căruciorul de îngheţată. (...) Am rescris împreună cu ei (Amy Robinson şi Griffin Dunne) şi cu Joe Minion, apoi am reinventat sfârşitul după ce turnaserăm filmul (finanţat de Robinson şi Dunne prin intermediul unui împrumut bancar garantat cu o garsonieră).

După o vizionare la care au luat parte Michael Powell şi tatăl meu, amândoi s-au înfuriat foarte tare că în finalul filmului Paul este gonit de către Cheech (Cheech Marin, n.m.) şi Chong (Tommy Chong, n.m.). "E revoltător, nu poţi face aşa ceva, vrem să ştim ce se-ntâmplă cu el." Apoi au zis ceva legat de faptul că Paul cade din camion şi ajunge din nou la serviciu şi au pomenit de Kafka. Eu am zis că nu-l citisem pe Kafka şi nu ştiam nimic despre aşa ceva. Apoi Thelma*, Amy Robinson şi noi toţi am venit cu felurite idei. Îmi aduc aminte că i-am arătat filmul lui Terry Gilliam la Londra, apoi lui Steven Spielberg la Los Angeles şi toată lumea a fost de acord în privinţa unui singur lucru - că Paul trebuie să cadă din camion! Prin urmare, a trebuit să ne întoarcem şi să-l filmăm cum cade din camion, dar existau mai multe idei în legătură cu locul unde ar trebui să cadă. (Martin Scorsese în... Scorsese despre Scorsese/Editura Allfa, 2001)

*Thelma Schoonmaker, adică doamna care a montat toate filmele lui Scorsese de la Raging Bull (1980) încoace.

Product placement în După amiaza unui torționar

Dacia
Borsec
Viceroy

Sony

Câte ceva despre film, fără legătură directă cu topicul pe care îl consider mai interesant decât consideraţiile ce urmează:

Ideologii comunişti şi proletcultiștii iubeau stejarul. În panoplia lor de clişee, acesta simboliza fie falnicul și semețul partid, fie chiar liderul acestuia ("stejar între stejari..."). Avem, deci, de-a face cu o reprezentare a rezistenţei şi biruinţei în fața vicisitudinilor din natură și de orice natură. Pupincuriştii români l-au plantat metonimic şi-apoi fizic în curtea conducătorului preaiubit. EL era stejarul (din Borzești, lui Horea şi, dacă s-ar fi putut, din grădina Edenului) cu brațe vânjoase și, cu o formulă din zilele noastre, rezistent la stres, cel care nu precupeţea nici un efort pentru a-şi (con)duce poporul pe noi culmi de civilizație și progres (pentru unii, mai îndărătnici, a coincis cu ultimul drum).

Și Lucian Pintilie are o relație specială cu stejarul. E un motiv recurent în filmele sale. Asta nu-l face, însă, comunist, ci neinteligibil. Uneori. Dacă în Balanța prezența și sensul sunt justificate, în După amiaza unui torționar mi-e greu să-i tâlcuiesc logic apariția chiar dacă:

- Franț Țandără (Gheorghe Dinică), tânăr vagabond cu simpatii bolșevice, își ucide tatăl (pentru o căciulă) și sora vitregă (nici el nu mai știe de ce) la poalele stejarului

- tot lângă stejar, povestind cinic şi rece grozăviile comise de-a lungul vieţii, se spovedeşte "alături" de fantomele trecutului său zbuciumat venite să-l bântuie ca-n teatrul elisabetan.

Din ce deduc eu, stejarul poate fi, prin urmare, expresia răului absolut - partidul comunist, în slujba căruia Franț a chinuit şi ucis sute/mii de oameni, dar și a martorului neutru & mut, neimplicat, impasibil, insensibil. Încerc să fac abstracţie de faptul că e plasat în inima câmpiei (pentru amatorii de geografie: în judeţul Giurgiu), fără nici o referire la felul în care a ajuns şi crescut acolo, în condiţii, teoretic, improprii. Bine, puteţi spune că mă cramponez de amănunte şi că nu văd dincolo de pădurea deasă a simţului comun, numai că şi aşa privite lucrurile, mie tot artificială mi se pare această acrobaţie semiotică.

Prin analogie aș putea zice că filmul lui Pintilie e (ca) o ghindă. Ghinda e fructul stejarului. În unele regiuni, se dă la porci. Unii cresc porci, spune Franț Țandără, cu auto-trimitere la ocupaţia sa actuală, superioară - ne dăm seama din voce - creșterii suinelor. El e cu albinele. Albinăritul e o ocupație ancestrală, postulează sec şi doct personajul pe care Pintilie îl numeşte simplu Profesor (Radu Beligan), un domn în vârstă vorbind teatral şi tehnic despre fizică şi apicultură (am decis să fac abstracţie și de faptul că, de data asta, ni se dă de înţeles că ei, victimă şi călău, s-au mai întâlnit şi că, acum, primul l-a iertat pe al doilea pentru relele tratamente îndurate). Tezism şi supratezism marca Lucian Pintilie, subliniat şi de cadrul de mai jos (întâmplător, cadrul final al filmului).

I Wish I Knew Natalie Portman

Mititica a refuzat rolul primit de Amy Adams în Doubt! După prestaţia ubersexy din Closer ar fi fost o lovitură de... imagine (a se citi dată propriei imagini) pe cinste.

"Sistemul obiectelor" filmate: unghiuri și ipostaze

 Screenshots from Ploy (dir. Pen-Ek Ratanaruang/2007)

„Objects exist and if one pays more attention to them than to people, it is precisely because they exist more than the people. Dead objects are still alive. Living people are often already dead." (J.-L. Godard)

"Say "auf Wiedersehen" to your Nazi balls!"

Lt. Aldo Raine: Frankly, watchin' Donny beat Nazis to death is the closest we ever get goin' to the movies. (şi atenţie la valsul camerei lui Robert Richardson, A.S.C.)

Cvasimilitudini (III)

Imagine din Restul e tăcere (regia: Nae Caranfil/2007)

Screenshots from Inglourious Basterds (dir. Quentin Tarantino/2009)

Motivații diferite, procedeu identic: incendierea peliculei (ușor flamabilă din cauza compușilor chimici ce intrau în combinație). În termenii psihanalizei lui Gaston Bachelard, am avea complexul lui Empedocle la Leon Negrescu (incendiatorul clinic) pe de o parte, respectiv complexul lui Novalis la Shoshanna/Emanuelle Mimieux pe de altă parte (cel care pune focul e un romantic, e mânat de un ideal nobil și e dispus la sacrificiu/autodafé). Cu alte cuvinte, acest post e o avanpremieră la ceea ce ar fi trebuit să fie la vremea lui review-ul meu la Inglourious Basterds! Dacă va mai interesa pe cineva, bineînțeles.

Ohohoooo, ce mai comedie ne paşte (de Crăciun)

Am fost invitat (danke!) la vizionarea de presă a filmului Ho, Ho, Ho*, "prima comedie românească de Crăciun", cum o prezintă PR-ul Mediapro Pictures (compania producătoare). Mâine, de la 10.00!

Aşadar, s-a mai prăbuşit un mit în cinematografia românească. La 20 de ani după momentul '89, avem prima comedie (dacă ei zic...) care exploatează un subiect din care ies bani frumoşi cam peste tot. E adevărat că unii scot 10-20 de filme crăciunistice pe an, majoritatea o apă şi-un pământ, dar scuza e că nu poţi pretinde calitate de la toate produsele de divertisment. Şi-apoi, oricât de rupţi în fund am fi de sărbători, important e să le simţim spiritul, să ne lăsăm pătrunşi de magia lor & all that shit, nu să cârcotim că povestea pe care ne-o livrează am mai văzut-o de o mie de ori. I-auziţi aici sinopsis:

Ho Ho Ho spune povestea lui Horatiu, un baietel de 8 ani care inca mai crede in Mos Craciun si care primeste drept cadou de Sarbatori o zi la mall. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o zi normala de Craciun se transforma insa intr-o adevarata aventura in momentul in care copilul se pierde de mama sa. El il intalneste pe Ion, un pungas deghizat in Mos Craciun, aflat in mijlocul unei operatiuni ilegale. Spre deosebire de Mosii de la televizor, Ion injura, e grosolan si uraste copiii. Cu toate acestea, baiatul e convins ca el este adevaratul Mos Craciun si se tine scai de el, provocand tot felul de incurcaturi periculoase, dar si amuzante. Pana la final, cinicul Mos Craciun prinde drag de Horatiu, iar baiatul descopera ca miracolele au loc, intr-adevar.

Unde am mai văzut toate astea (cu diferite mici variaţiuni)? Poate în Bad Santa? Măcar acolo era Billy Bob Thornton nu Ştefan Bănică jr. şi filmul era chiar rezonabil. În Scrooged cumva? Acolo era Bill Murray şi făcea o treabă bună (îl ajuta şi faţa, ca de obicei). 'Au oare în The Ref? Nici nu prea mai contează, în definitiv. Ce vreau să spun e că premisa nu-i deloc, dar deloc atractivă, deţinătorul rolului principal mi-e antipatic, în distribuţie mai e şi Alina Chivulescu, iar de la specialiştii Pro, având în vedere antecedentele şi prezentele auspicii, mă aştept doar la produse submediocre (sper că s-a-nţeles că nu mă antepronunţ, ci că inventariez empiric hibele). Fireşte, nu am nici un dubiu: Ho, Ho, Ho va spulbera la încasări toţi porumboii şi mungiii făcuţi grămadă, reţeta e deja verificată. E ok, nu mă deranjează, n-am nimic împotriva comerţului, dar atunci nu vă aşteptaţi să fiu empatic. Deci nu merg mâine!

*Ho, Ho, Ho va avea lansarea naţională în 20 noiembrie (modul în care se pronunţă titlul e opţional, dar se recomandă varianta anglofonă for a better approach)