Secvența de mai sus e decupată din Love Affair, or the Case of the Missing Switchboard Operator (1968). În esenţă, e o tragică poveste de dragoste (inspirată de un caz real) ce implică o telefonistă (Isabela/Eva Ras) şi un specialist în combaterea rozătoarelor (Ahmet/Slobodan Aligrudic). Belgrădeni amândoi, ea tânără, el de vârstă mijlocie, soli (sau poli) a două lumi care se ciocnesc eratic în căutarea unui traseu comun. În mâinile lui Makavejev, subiectul e un aluat numai bun de împănat cu răvaşe nărăvaşe, veritabile declaraţii de război la adresa limbajului artistic din epocă, dar mai ales la adresa regimului politic titoist. Nu voi zăbovi asupra lui, deşi ar merita. O să vă las plăcerea de a savura bucăţica asta, fiindcă sunt convins că veţi căuta apoi cât mai multe "plăcinte iugoslave" preparate de Makavejev după reţete proprii.
În registru neokantian de bulevard, Dusan Makavejev şi-o căuta cu lumânarea. Pentru cei care nu ştiu, sus-numitul e un cineast iconic pentru spaţiul ex-iugoslav. Filmele lui din deceniul 6 - iconoclaste, originale, anarhiste - au scos peri albi cenzurii, au sfidat cu maximă insolenţă canoanele realismului socialist şi au bruscat tabuurile ideologice sau sexuale ale vremii. Metisajul de genuri, limbajul cinematografic inovator şi subversiv la nivel de storytelling şi imagine, mult prea pronunţatul reflex slav al (auto)deriziunii, toate acestea l-au făcut indezirabil. Finalmente, ce a căutat a primit: în 1971, după ce autoritățile au considerat WR: Mysteries of the Organism "un produs scandalos", interzicându-l totodată, i-au propus exilul în Canada (preferabil, totuşi, detenției în patria mumă, unde a fost declarat persona non grata). A rămas "printre străini" până în 1988, când i s-a permis reîntoarcerea. Dusan Makavejev are acum 77 de ani (i-a împlinit pe 13 octombrie) şi a rupt-o cu cinemaul, în sensul că din 1996 nu a mai scos nimic.