Am descoperit cu o oarecare întârziere (vorbesc de data inițială a publicării, 28 septembrie a.c.) o excelentă cronică la ultimul film al lui Porumboiu. E scrisă de un băiat fin din Occident, american de felul lui, și ar fi bine s-o citească mai ales cei care s-au făcut că nu pricep cum stă treaba cu Polițist, adjectiv. Textul lui Henry Stewart confirmă încă o dată faptul că nu trebuie să fii musai genial ca să înțelegi "teorema" lui Porumboiu. E de-ajuns să ai starea de "primim marfă" (Noica), adică să activezi acea stare a spiritului de unde începe empatia (și matematica, mai spunea Noica, însă nu se mai aplică întrutotul aici).
Eye candy: But Porumboiu also explores a philosophical angle that transcends the film's political materialism (and that of his peers); Police, Adjective looks at not only the aggravating backwardness of Romanian government - a system run by secretaries and paper pushers, where a young man's future potentially rests on stroking the egos of bureaucrats - but also the pernicious role that simple language plays in the culture.
Eye candy: But Porumboiu also explores a philosophical angle that transcends the film's political materialism (and that of his peers); Police, Adjective looks at not only the aggravating backwardness of Romanian government - a system run by secretaries and paper pushers, where a young man's future potentially rests on stroking the egos of bureaucrats - but also the pernicious role that simple language plays in the culture.
2 comentarii:
dacă şi eu am înţeles cât de cât filmul, chiar că nu e musai să fii genial ca să prinzi teorema. :))
yep, very nice, doar k un pic prea centered pe ideea de 'film-denunt', scapind din vedere - zic eu - partea formala: ce aduce porumboiu inovator (si pt cinematograful sau, si pt cel ro)
porumboiu e MULT mai mult decit un fel de costa-gavras al birocratiei made in romania ;)
Trimiteți un comentariu