Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

04 martie 2012

Decalogul lui Abel. Ferrara.

Sistemul, industria, mogulii de la Hollywood, Matrixul, fabrica sau mai ştiu eu ce altă formă de establishment cinematografic american pe care am putea-o numi generic Cain nu l-au ucis pe Abel. Adevăratul rege al indie-ului trăieşte bine merci şi face filme în legea lui ghidându-se exclusiv după propriile-i principii (apucături). Ultimul - 4:44 Last Day on Earth - cu Willem Dafoe şi o mai veche pasiune de-a mea, Paz de la Huerta, va fi pus în circulaţie abia în 2013, deşi e gata de anul trecut.

Aşadar, nu-i uşor, o admite el însuşi („Being independent now is like being the loneliest man in the world”), însă după o vreme nu mai contează fiindcă avem nevoie de singurătate în aceeaşi măsură în care avem nevoie de ceilalţi (asta e de la mine). Nici unul dintre cele două moduri de a fi nu poate fi gândit şi înţeles fără registrul celuilalt. Orice prelungire abuzivă a singurătăţii (atâta timp cât nu eşti ascet sau sfânt) abrutizează/alienează. Orice exces de colectivitate - aşijderea.


Am divagat.

Doamnelor şi domnilor, decalogul lui (sau supravieţuitorului?) Abel. Ferrara. După ce citiţi, întrebaţi-vă cinstit câte filme de-ale lui aţi văzut şi dacă nu cumva e cazul să...

1. New game, new rules.
 2. Don’t be dependent on anyone.
3. Stay away from the factory.
4. All you need is a vision.
5. Just pick up the camera and go.
6. Shoot From Your Heart.
7. Get your shit together. No excuses.
8. The Internet is your best friend.
9. Avoid the spotlight.
10. There is only one language in cinema.

„Hitchcock said this to Truffaut back in the day. You know, when they scream in that shower they’re screaming in Tokyo the same way they’re screaming in Paris. It isn’t the language that’s making them scream. It’s not the words, man. It’s the pure cinema that is effective. And when you’re speaking with the images, and you’re putting those images together, they way they’re supposed to be put together, then you’re speaking the language. It doesn’t matter if you’re in Serbia, or in a fucking igloo with Eskimos. You’re speaking that one universal language, and that’s the language of the cinema. And that’s holy.” 

Dacă vreţi explicaţii (la fel de spumoase şi neprotocolare) şi pentru celelalte 9 puncte, please ride the wild wind and go where they are.