Am dat peste o bijuterie de text dedicat la un prim nivel de lectură unui tablou chinuit de pasiunile oarbe şi ignoranţa semenilor cu care a avut de-a face. Pictorul e Dürer („un neamţ care nu a pictat ca un neamţ”, observă cu multă tandreţe autorul - şi observaţia poate fi translatată fără emoţii spre alt neamţ, Murnau, care a făcut filme, dar nu le-a făcut ca un neamţ) iar tabloul-subiect-de-articol a stat aproape 20 de ani în bătaia nemiloasă a ploii, soarelui şi ninsorii. În Praga. La castel. Acoperea o spărtură.
Cum a ajuns acolo şi de ce, astea-s alte poveşti. Fascinante şi triste, deopotrivă!