A primit chiar şi-un Oscar pentru asta. În justificata şi necesara discuţie „merită sau nu merită premiul?” Roger Ebert nu se bagă. Eu nici atât! I'll let you be the judge of that.
Off topic:
Prin facultate aveam carneţele în care îmi notam tot felul de cuvinte sau expresii ce îmi încântau nervul optic/auditiv etc. Care de care mai vernaculare (ştiu pe cineva care jubilează şi-acuma când dă de astă vorbă, cinevaul în cauză fiind la vremea aceea, răspândacul ei de jure, facto & ipso facto), mai breze, mai complicate şi mai implauzibil de folosit în vorbirea de zi cu noapte (mai ales noapte, cu Vulturu' în Club M din Piaţa Muzeului - Cluj). La capătul zilei, alcătuiam un top 3 al celor ce-mi plăceau în mod special. Ulterior, într-un efort de (foto)sinteză desemnam un singur câştigător (e un fel de-a zice, desigur). Acela era cuvântul zilei/săptămânii/lunii. De ce toată această poveste? Deoarece cuvântul sâmbetei de faţă e obsolescenţă. L-am regăsit cu aceeaşi plăcere ca atunci pe un blog remarcabil pe care n-am mai călcat de secole. The time is now. And up!