8½ (dir. Federico Fellini, 1963)
Pierrot le fou (dir. Jean-Luc Godard, 1965)
Eastern Promises (dir. David Cronenberg, 2007)
Semnele publicitare ne vorbesc de obiecte, fără însă a le explica în vederea unei practici - sau făcînd-o foarte puțin: în fapt, ele trimit la obiectele reale ca la o lume absentă. Literalmente, sînt o "legendă", cu alte cuvinte se află în fața noastră în primul rînd pentru a fi citite. Și dacă nu trimit la lumea reală, nici nu i se substituie: sînt semne ce impun o activitate specifică: lectura.
Dacă ar vehicula o informație, am avea de a face cu o lectură plină și cu o tranziție spre cîmpul practic. Dar au un alt rol: vizează absența lucrului desemnat. În aceste sens, lectura - non tranzitivă - se organizează într-un sistem specific de satisfacție, în care însă joacă neîncetat determinația absenței realității: frustrarea. (...) O întreagă psihodramă rapidă se joacă la lectura imaginii. În principiu ea-i îngăduie cititorului să-i asume pasivitatea și să se transforme în consumator. (...) La drept vorbind, imaginea și lectura ei nu sînt cîtuși de puțin calea cea mai scurtă spre obiect, ci spre o altă imagine. Astfel, semnele publicitare se succed asemenea imaginilor incipiente din stările hipnagogice. (Jean Baudrillard - Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996)