This is another Special Guest Post by mece. As a matter of fact, a very special one.
O dată pentru ceea ce conţine şi felul în care a fost conceput, a doua oară pentru că din mail nu reieşea că mi-ar fi fost trimis în acest scop. Drept pentru care mi-am luat libertatea de a-l publica riscând să fiu afurisit de către autor căruia nu i-am cerut permisiunea (aşa cum fac când situaţia o impune!).
So, friends, here goes again mece:
„Mi-am dat seama, rememorând secvenţe, că în A Single Man personajul cel mai consistent, în afară de George, e timpul. Toată ziua lui este marcată temporal - vedem («la propriu») timpul care se scurge. Oricum, am «vânat» orele (apropo de Julianne Moore) din A Single Man şi a dat asta (video-ul de mai sus, n.m.). În ultima secvenţă ceasul cade şi, în final, se opreşte. Din păcate nu am putut prinde un frame curat cu căderea, care se desfăşoară prea rapid.
Şi m-am mai gândit la ceva, ceva ce îl leagă de American Beauty, zic eu: ambele personaje nu mor decât atunci când recapătă ceea ce la începutul fimelor nu mai aveau. Nu cred că e fericire, cât mai curând un soi de inner peace. Ar fi de verificat dacă, exact înainte de sfârşit, ambele personaje nu au aceeaşi stare.”
Un comentariu:
as zice ca il leaga, mai degraba, de wong kar-wai (cel putin pe cel stilizat si estetizat din in the mood for love). Vezi muzica - shigeru umebayashi - aparitia cadrelor cu ceasuri/timp, atentia pentru vestimentatie.
Trimiteți un comentariu