De la anonimul veneţian pentru mine şi de la mine pentru voi:
„Nu o să fii foarte încântat: aşa cum a fost gândit, turnat şi montat, To the Wonder e o versiune comprimată a The Tree of Life. O completare. Sau o încheiere (sper). Ceva din toate astea. Ceva ce lui Wong Kar Wai, dacă-mi permiţi analogia, i-a ieşit mult mai bine cu Fallen Angels. Şi sunt blând pentru că în mod normal ar fi trebuit să spun că e plin de resturi (aşchii? rumeguş?) din The Tree of Life. Capisci, caro amico? Punctul forte e imaginea (aşa cum am şi anticipat). Imediat după, e prestaţia lui Bardem, preot-duhovnic plin de angoase şi pulsiuni antidogmatice. Cam ca Arghezi pe vremea când scria Psalmii. Nu mă pricep la pariuri, da' un lucru e sigur: aici nu intră la premii, în schimb va prinde o nominalizare la Oscar pentru supporting role. De Bardem zic... Încă ceva: nici Jessica Chastain n-a supravieţuit «tăieturilor», aşa că lista excluşilor e cel puţin la fel de selectă ca a rămaşilor. Şi nota bene: e primul film sub 2 ore făcut de Malick de la Days of Heaven încoace.
„Nu o să fii foarte încântat: aşa cum a fost gândit, turnat şi montat, To the Wonder e o versiune comprimată a The Tree of Life. O completare. Sau o încheiere (sper). Ceva din toate astea. Ceva ce lui Wong Kar Wai, dacă-mi permiţi analogia, i-a ieşit mult mai bine cu Fallen Angels. Şi sunt blând pentru că în mod normal ar fi trebuit să spun că e plin de resturi (aşchii? rumeguş?) din The Tree of Life. Capisci, caro amico? Punctul forte e imaginea (aşa cum am şi anticipat). Imediat după, e prestaţia lui Bardem, preot-duhovnic plin de angoase şi pulsiuni antidogmatice. Cam ca Arghezi pe vremea când scria Psalmii. Nu mă pricep la pariuri, da' un lucru e sigur: aici nu intră la premii, în schimb va prinde o nominalizare la Oscar pentru supporting role. De Bardem zic... Încă ceva: nici Jessica Chastain n-a supravieţuit «tăieturilor», aşa că lista excluşilor e cel puţin la fel de selectă ca a rămaşilor. Şi nota bene: e primul film sub 2 ore făcut de Malick de la Days of Heaven încoace.
În schimb, The Master candidează cu şanse imense şi la Golden Lion şi la titlul de capodoperă. Nu e un film, ci un fel de experienţă extransenzorială. Mi-e nespus de greu să-mi decantez sentimentele. Nu-l pot povesti acum. Hai să nu mint: aş putea să-l povestesc, but I'm not the guy for the job. Ce pot spune, în schimb, e că graţie lui P.T. Anderson, e prima oară când simt aici că-mi depăşesc condiţia de cinefil obligat să facă lucruri pe care a jurat că nu le face. The Master e un film care te face să te simţi (alt) OM. Poate o să detaliez, dar deocamdată, după toate umilinţele îndurate, îmi permit luxul de a mă simţi superior vouă şi de a nu mai adăuga nimic.
P.S.: După rolul de-aici, pot spune liniştit că P.S. Hoffman e cel mai bun actor al generaţiei sale.” (alg)