Monşer, gata, s-a terminat. Slavă domnului! Îţi scriu în fugă, deci o să mai fac unele greşeli, le corectezi tu, please! Ai milă: dimineaţă trebuie să fiu la Milano, iar de-acolo back home. Important e că am văzut ce era de văzut şi că unele dintre filmele despre care ţi-am scris au prins palmaresul. Treaba asta mă face să cred că am oareşce nas de cinefil. Aşadar, s-au sucit: în ciuda tuturor aşteptărilor şi pronosticurilor, juriul a decis să trimită Leul de Aur în Coreea de Sud, la Kim Ki-Duk şi a sa Pieta. Eu unul, fan înrăit asian flicks, sunt încântat, dar o spun pe şleau: nu merita. Sau nu era cazul. Nu i-ar fi atacat nimeni cu pietre sau ouă stricate dacă premiau The Master, fiindcă acesta a fost cel mai bun din toată competiţia!!! Ok, la mijloc a fost şi un calcul dictat de regulamentul festivalului care prevede nişte restricţii imuabile în privinţa laureatului (nu mai are voie la alte premii în festival), cert e că s-a făcut un compromis. Şi-apoi membrii juriului ar fi trebuit să ştie chestia asta, mă gândesc! Oricum, cu două premii secundare - Leul de Argint pentru cea mai bună regie lui P.T. Anderson şi Cupa Volpi pentru interpretare masculină lui Joaquin Phoenix (deşi eu i l-aş fi dat lui P.S. Hoffman) - toată lumea ar trebui să fie mulţumită. Mă rog, ei ştiu mai bine, eu mă grăbesc... Un om pentru care mă bucur tare e Ulrich Seidl care a luat Premiul Special al Juriului: îl merită cu prisosinţă! Aşa cum merită şi Olivier Assayas premiul pentru scenariu (Après mai). Cum spuneam, despre toate ţi-am scris câte ceva, prin urmare să aud că te plângi că ăla eşti. Ne auzim zilele ce vin cu alte impresii dacă eşti cuminte. Ciao! P.S.: Pune tu un link către palmaresul complet, te rog. (alg)
