Michael Mann a avut întotdeauna bun gust, rafinament şi un eclectism vecin cu hipstereala în ce priveşte coloanele sonore ale filmelor sale. De la Thief şi până la Public Enemies muzica joacă roluri mai importante, uneori, decât actorii. Să luăm, de pildă, doar soundtrack-ul mentolat din Miami Vice: Moby, Jay-Z feat. Linkin Park, Audioslave, Mogwai, Nina Simone şi încă vreo câţiva. Fără acele mirobolante mojito tunes, MV n-ar fi avut nici jumătate din farmec şi fascinaţie (de valoare mă feresc să vorbesc). Michael Mann te aspiră în filmele sale prin imagine şi muzică. Oricât de precară ar fi ţesătura narativă (e un nonsens ce spun eu, fiindcă niciodată nu e aşa: scenariile pe care lucrează Mann pot fi acuzate de multe, dar nu de lipsă de consistenţă), rămâi conectat la „aparate” prin cele două tuburi. Suficient pentru a dezvolta un anume grad de adicţie (cazul subsemnatului).
Până una, alta, vă ofer spre degustare una din piesele ce decorează rococo Manhunter (certificatul de naştere oficial al lui Hannibal Lecter). Ştiu că sună a Peter Gabriel. Nu e el. E o trupă: Red7.
P.S.: Piesa a fost folosită şi în Miami Vice. Serialul.