Clip from Der Himmel über Berlin (dir. Wim Wenders/1987)
„Când am ajuns la Moscova am început să-i caut pe Iggy şi pe Bowie, însă acum eram deja bătrân şi obosit. Un puşti cu o scurtă roşie mi-a spus: Bowie nu mai e aici, iar Iggy e cu el. Mai adineauri a venit şi prietena ta, dar ea fugea şi mai tare. Pesemne că ea a şi ajuns. Apoi puştiul a plecat şi am rămas singur şi am început să înţeleg că de la bun început nu fusese decât un vis. Pentru că eu nu puteam să văd în visele lor şi pentru că nici nu măcar nu aveam prietenă.
Mulţi ani mai târziu am fost la Berlin cu ea şi, cu toate că Bowie nu mai era acolo, am avut parte de nişte zile pline de-o fericire extrem de ciudată. Berlinul e un oraş al naibii de ciudat. Am numărat îngeri în ploaie, i-am salutat pe cei de la circ pe când se pregăteau de plecare, am cumpărat medalii pentru dezertori, şi mi-am amintit de-un lucru pe care-l spunea Bob Dylan: «Te voi lăsa în visele mele, dacă şi tu mă vei lăsa în ale tale.”
(Fragment din Eroi, romanul lui Ray Loriga, apărut în româneşte în 2009, la Curtea Veche, în traducerea lui Florin Galiş. Între altele, Loriga e scenaristul filmului Carne trémula de Almodóvar.)
Mulţi ani mai târziu am fost la Berlin cu ea şi, cu toate că Bowie nu mai era acolo, am avut parte de nişte zile pline de-o fericire extrem de ciudată. Berlinul e un oraş al naibii de ciudat. Am numărat îngeri în ploaie, i-am salutat pe cei de la circ pe când se pregăteau de plecare, am cumpărat medalii pentru dezertori, şi mi-am amintit de-un lucru pe care-l spunea Bob Dylan: «Te voi lăsa în visele mele, dacă şi tu mă vei lăsa în ale tale.”
(Fragment din Eroi, romanul lui Ray Loriga, apărut în româneşte în 2009, la Curtea Veche, în traducerea lui Florin Galiş. Între altele, Loriga e scenaristul filmului Carne trémula de Almodóvar.)