Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

22 ianuarie 2014

Close & brief encounters of the third kind (XII)

Sau cameo-duelul unor french divas care au îmbătrânit frumos. Că doar de-aia-s dive!

Fanny Ardant în La grande bellezza (dir. Paolo Sorrentino/2013)

Jane Birkin în Nobody's Daughter Haewon (dir. Hong Sang Soo/2013)

Charlotte Rampling în Jeune et jolie (dir. Francois Ozon/2013)

Dacă ar fi să respectăm ca habotnicii conceptul, atunci singurul cameo curat e cel al lui Fanny Ardant: apare câteva secunde, abia dacă scoate o vorbă (un bonne nuit susurat) şi nu e creditată. În schimb, Jane Birkin are câteva replici şi e trecută pe generic, însă ce accentuează senzaţia de frugal şi insolit e şocul survenit pe principiul „ce căuta neamţul în Bulgaria?”. Buimăceala de a o întâlni pe străduţele unei metropole din Coreea de Sud e atât de plăcut, încât genereză şi-un orizont de aşteptare: te face să-ţi doreşti s-o mai vezi pe parcursul filmului!

De Charlotte Rampling ce să mai zic? Ceea ce face ea acolo e rol episodic cu acte în regulă. Şi e bine că e aşa, fiindcă în modul ăsta rupe monotonia unei producţii mediocre, poate cel mai inconsistent Ozon din ultimul deceniu. De altfel, de-aia am şi pus imaginile în ordinea de faţă: e o ordine dictată de consistenţa apariţiei. Chiar dacă poate părea forţată, opţiunea mea pentru Rampling este fundamentată şi pe faptul că, în cele câteva minute ce-i sunt rezervate pentru a face spectacol, reuşeşte să revigoreze un film tern şi plat. Contrastul e atât de puternic, că prezenţa ei devine un veritabil cameo în comparaţie cu prestaţiile celorlalţi actori care se perindă aiurea prin cadru.