Sau cameo-duelul unor french divas care au îmbătrânit frumos. Că doar de-aia-s dive!
Fanny Ardant în La grande bellezza (dir. Paolo Sorrentino/2013)
Jane Birkin în Nobody's Daughter Haewon (dir. Hong Sang Soo/2013)
Charlotte Rampling în Jeune et jolie (dir. Francois Ozon/2013)
Dacă ar fi să respectăm ca habotnicii conceptul, atunci singurul cameo curat e cel al lui Fanny Ardant: apare câteva secunde, abia dacă scoate o vorbă (un bonne nuit susurat) şi nu e creditată. În schimb, Jane Birkin are câteva replici şi e trecută pe generic, însă ce accentuează senzaţia de frugal şi insolit e şocul survenit pe principiul „ce căuta neamţul în Bulgaria?”. Buimăceala de a o întâlni pe străduţele unei metropole din Coreea de Sud e atât de plăcut, încât genereză şi-un orizont de aşteptare: te face să-ţi doreşti s-o mai vezi pe parcursul filmului!
De Charlotte Rampling ce să mai zic? Ceea ce face ea acolo e rol episodic cu acte în regulă. Şi e bine că e aşa, fiindcă în modul ăsta rupe monotonia unei producţii mediocre, poate cel mai inconsistent Ozon din ultimul deceniu. De altfel, de-aia am şi pus imaginile în ordinea de faţă: e o ordine dictată de consistenţa apariţiei. Chiar dacă poate părea forţată, opţiunea mea pentru Rampling este fundamentată şi pe faptul că, în cele câteva minute ce-i sunt rezervate pentru a face spectacol, reuşeşte să revigoreze un film tern şi plat. Contrastul e atât de puternic, că prezenţa ei devine un veritabil cameo în comparaţie cu prestaţiile celorlalţi actori care se perindă aiurea prin cadru.
De Charlotte Rampling ce să mai zic? Ceea ce face ea acolo e rol episodic cu acte în regulă. Şi e bine că e aşa, fiindcă în modul ăsta rupe monotonia unei producţii mediocre, poate cel mai inconsistent Ozon din ultimul deceniu. De altfel, de-aia am şi pus imaginile în ordinea de faţă: e o ordine dictată de consistenţa apariţiei. Chiar dacă poate părea forţată, opţiunea mea pentru Rampling este fundamentată şi pe faptul că, în cele câteva minute ce-i sunt rezervate pentru a face spectacol, reuşeşte să revigoreze un film tern şi plat. Contrastul e atât de puternic, că prezenţa ei devine un veritabil cameo în comparaţie cu prestaţiile celorlalţi actori care se perindă aiurea prin cadru.