Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

12 iulie 2014

„I want to ride my bicycle...”/Le Tour (2/3) [Now and Then]



Nostalgia-i un lucru drăguţ şi călduţ, iar Cormac McCarthy crede în inorogi, cam asta vrea să spună Now and Then (dir. Lesli Linka Glatter/1995), versiunea nouăzecistă pentru gagici a clasicului Stand By Me (dir. Rob Reiner/1986). Şi ca paralela să fie cât mai lungă, să ne-ajungă, pe amândoi scenariştii îi cheamă King: I. Marlene, deci o ea, în cazul primului, Stephen, pentru al doilea. Da, el e: Stephen King, sângerosul Lovecraft al zilelor noastre, mult mai prolific, dar mai puţin poetic. Unii ar zice şi mai puţin talentat, dar aici discuţia poate deveni polemică, aşa că mai bine o lăsăm aşa.

Bun, un film lejer despre nostalgie, deci (la partea cu inorogii nu mă luaţi în serios, am şarjat oleacă). Asortat cu toate cioacele prepuberelor din America anilor 70: de la clasicul truth-or-dare, unghii pictate şi multă îngheţată la şlagărele estivale, fustiţe colorate şi plimbări (muzicale) pe biciclete. Câteodată toate trei deodată, ca în secvenţa de mai sus.

La momentul mid-90s, Now and Then s-a dorit o evadare din universul Spice Girls (sau o alternativă la acel univers) propusă adolescentelor dispuse să ia de bune toate zaharicalele din film, dar şi faptul că personajele Christinei Ricci sau Thorei Birch pot ajunge peste ani dame de tip Rosie O'Donnell ori Melanie Griffith. Nu-i nevoie să citiţi de două ori: Thora Birch chiar joacă în filmul ăsta, fiind şi lider de gaşcă. Ghost World, glorioasa ei contribuţie la galeria misfiţilor cotropiţi de lipsa de sens a existenţei, avea să se consemneze şase ani mai târziu.