Să cutreieri ca turbatul cu ţoacla prin deşert, zi de vară până-n seară, asta da ocupaţie de zmeu alienat urban în căutare de senzaţii tari. Peisaje de webshots, linişte de-ţi uruie urechile de la piesele din căşti, adrenalină dând pe-afară... Ce ţi-ai putea dori mai mult?
Ce, eş' copil? Ce întrebare-i asta? Mereu este loc de mai mult.
Marea şi deloc subtila ironie a acestui film instagramat avant la lettre este că personajul lui James Franco s-ar fi scutit probabil de oroarea ce avea să-l lovească dacă şi-ar fi văzut doar de raliurile hipstereşti cu BMX-ul. După cum se poate vedea din acest video-comprimat, activitatea e mult mai amuzantă şi mai puţin periculoasă decât căţăratul prostesc pe stânci de doi bani, iar rănile provocate de cazături, o bagatelă. Dar dacă n-ar fi fost (un caz real de la care porneşte filmul), nu s-ar fi povestit, ceea ce - in the end - e o compensaţie rezonabilă.
Montajul de clip MTV pe muzica aferentă n-ar trebui să vă mire sau deruteze. E un film de Danny Boyle, iar filmele lui Boyle fără melos alergenic sunt ca filmele lui Porumboiu fără muzică. No pun intended!