„Anul 1925: Batman
Tomáš Bata înfiinţează prima sa şcoală. Mişcarea i se impune ca o necesitate: «Nu se întâmplă niciodată, explică el, ca cei mai buni profesori să devină milionari în ţara asta. Cel mai adesea sunt nişte sărăntoci.»
Publică aşadar un anunţ în care îşi comunică intenţia de a şcolariza şase sute de băieţi cu vârsta de paisprezece ani. Aşa ia naştere Şcoala pentru Tinerii Băieţi. Fiecare elev trebuie să-şi finanţeze singur studiile. Opt ore pe zi lucrează la fabrică pentru a-şi câştiga banii necesari pentru mâncare, internat şi haine, iar patru ore învaţă. Orice fel de ajutor material din partea părinţilor este strict interzis. Un elev câştigă săptămânal o sută douăzeci de coroane, cheltuieşte saptezeci, iar restul îi depune în contul său. Totul este gândit de aşa manieră încât atunci când tânărul bărbat în vârstă de douăzeci şi patru de ani se va întoarce la Bata după îndeplinirea serviciului militar, să aibă în cont o sută de mii de coroane. Profesorii internatului verifică regulat caietul cu cheltuieli. Îi controlează pe băieţi să vadă dacă-şi ţin mâinile deasupra plapumei. Toţi ascultă prelegeri despre igienă şi onanism.
Mâinile deasupra plapumei şi le va ţine şi cel mai bun sportiv din lume în anul 1952, Emil Zátopek. La fel vor face şi cunoscutul (peste patruzeci de ani) scriitor Ludvík Vaculík, precum şi faimosul reprezentant al noului val cinematografic cehesc (tot peste patruzeci de ani), regizorul Karel Kachyňa. Regizorul începe să muncească la Bata în funcţia de măturător şi termină ca desenator industrial calificat. «Am fost un batman, va mărturisi la începutul secolului al XXI-lea. Ştiţi, la Zlín am învăţat să lupt cu frica.»
Fiecare elev al lui Bata este un batman.
Batman poţi deveni prin disciplină şi muncă.”
Fragmentul de faţă face parte din cea mai incitantă, eclatantă şi spectaculoasă carte pe care am citit-o în acest an. Se numeşte Gottland, aparţine jurnalistului polonez Mariusz Szczygieł şi a apărut în mai, la Art, o editură care, dacă ar scoate şi cărţi de film, ar fi de departe editura mea ideală de pe-aici. Nu-i târziu!
Plasându-se în interiorul reportajului literar, polonezul Szczygieł scrie splendid despre vecinii (foşti) cehoslovaci. Se apropie de ei prin intermediul unor personaje excepţionale ce le-au marcat traiectoria cvasirecentă. Nu tu stereotipuri culturale, nu tu ironii superioare, nu tu abordări convenţionale. Informaţia, strânsă în urma unei documentări asidue, pe teren, e asamblată deştept într-un crossover temporal şi prezentată simplu, fără înflorituri sau alte şmecherii care să ia ochii.
Ziceam de personaje... Unul este legendarul fabricant de pantofi Tomáš Bata, întemeietorul unei oraș-imperiu (Zlín) pe care l-a controlat într-o manieră ce l-ar fi făcut pe Orwell să-şi ardă manuscrisele. Idei revoluţionare, bizarerii comportamentale, decizii cinice. Totul dintr-un singur motiv: profitul. Şi o extensie a sa: bunăstarea. Văzută ca un drept al tuturor celor ce muncesc. Pe brânci. Bata era un vizionar şi chiar dacă el şi urmaşii săi au fost condamnaţi - în contumacie - de comunişti, serviciile aduse Cehiei rămân în continuare imposibil de calculat. Inestimabile.. Off topic: produsele Bata sunt şi printre favoritele subsemnatului!
Alte personaje sunt o nepoată a lui Franz Kafka, înfăşurată în mantia protectoare a anonimatului şi, la polul opus, o mare iubitoare de celebritate, actrița Lída Baarová, femeia care l-a făcut pe Goebbels să-şi piardă capul (noroc că l-a potolit Hitler rapid). Iar asta nu e ficţiune de tip Inglourious Basterds! După război, comuniştii au trimis-o la puşcărie, acuzând-o de colaboraţionism. A reuşit să fugă în Austria, a fost barmaniţă în Cafe Mozart din Salzburg şi a jucat în I Vitelloni al lui Fellini.
Ziceam de personaje... Unul este legendarul fabricant de pantofi Tomáš Bata, întemeietorul unei oraș-imperiu (Zlín) pe care l-a controlat într-o manieră ce l-ar fi făcut pe Orwell să-şi ardă manuscrisele. Idei revoluţionare, bizarerii comportamentale, decizii cinice. Totul dintr-un singur motiv: profitul. Şi o extensie a sa: bunăstarea. Văzută ca un drept al tuturor celor ce muncesc. Pe brânci. Bata era un vizionar şi chiar dacă el şi urmaşii săi au fost condamnaţi - în contumacie - de comunişti, serviciile aduse Cehiei rămân în continuare imposibil de calculat. Inestimabile.. Off topic: produsele Bata sunt şi printre favoritele subsemnatului!
Alte personaje sunt o nepoată a lui Franz Kafka, înfăşurată în mantia protectoare a anonimatului şi, la polul opus, o mare iubitoare de celebritate, actrița Lída Baarová, femeia care l-a făcut pe Goebbels să-şi piardă capul (noroc că l-a potolit Hitler rapid). Iar asta nu e ficţiune de tip Inglourious Basterds! După război, comuniştii au trimis-o la puşcărie, acuzând-o de colaboraţionism. A reuşit să fugă în Austria, a fost barmaniţă în Cafe Mozart din Salzburg şi a jucat în I Vitelloni al lui Fellini.
O figură aparte e şi sculptorul Otakar Švec, autorul celei mai mari statui a lui Stalin din
lume (omul s-a sinucis înainte să-și ducă la bun sfârşit proiectul din cauze cel puţin bizare), dar şi celebrissimul solist pop Karel Gott, de care este legat şi titlul cărţii.
De altfel, de aici a pornit un mic scandal al cărui scop era retragerea volumului de pe piaţă din raţiuni de încălcare a drepturilor de autor (la momentul apariţiei, 2006, în Praga funcţiona un muzeu Gottland dedicat artistului, iar proprietarii pretindeau exclusivitate asupra denumirii). Nu s-a întâmplat asta, ba dimpotrivă, iar Gottland a fost desemnată Cartea Europeană a Anului! Fair enough pentru un demers ce pleacă de la premisa că „în lumea de azi se întâmplă atâtea lucruri încât rareori mai trebuie să născoceşti ceva”.
De altfel, de aici a pornit un mic scandal al cărui scop era retragerea volumului de pe piaţă din raţiuni de încălcare a drepturilor de autor (la momentul apariţiei, 2006, în Praga funcţiona un muzeu Gottland dedicat artistului, iar proprietarii pretindeau exclusivitate asupra denumirii). Nu s-a întâmplat asta, ba dimpotrivă, iar Gottland a fost desemnată Cartea Europeană a Anului! Fair enough pentru un demers ce pleacă de la premisa că „în lumea de azi se întâmplă atâtea lucruri încât rareori mai trebuie să născoceşti ceva”.