Un nou Tur al Franţei (ediţia 101), un nou sezon din „I want to ride my bicycle...”. Nu mai pierd timpul cu explicaţii: cei ce ştiu despre ce e vorba, ştiu şi gata, ceilalţi află pe parcurs. Sau pe traseu.
Pentru un film despre viaţa anodină a unor copii lăsaţi în plata domnului de toată lumea, inclusiv de părinţii lor, a pedala, pe lângă aceea de a explora la pas clădiri în paragină şi păduri sălbatice, e o altă formă de alungare a plictiselii. Chestiunea cu Hide Your Smiling Faces, despre care am scris aici, e că dă greş în încercarea de a prezenta viaţa unor puşti în toată splendoarea nesemnificativului de care aceasta este marcată. Viaţă statică = film static. În atari condiţii, secvenţele de mişcare efectivă precum acestea cu mersul pe bicicletă vin ca o izbăvire şi, întâmplător sau nu, sunt şi cele mai bine realizate din perspectiva a ceea ce vor să transmită.