Léna (Aurelia Nolin). Ea este bisectoarea unghiului despre care vorbeam în postările anterioare (aici & aici)
Dintre cele trei personaje feminine ce gravitează pe orbita Gaspard, ea are parte de cea mai redusă expunere. Este cea despre care se vorbește 3/4 din film în absență până în punctul în care ajungem să ne întrebăm dacă există cu adevărat sau este doar o plăsmuire a imaginației unui tip care încearcă să combine și să se combine fără a fi convins că o potențială alegere este și cea potrivită.
Finalmente Léna apare în cadru (o vom vedea preponderent pe plajă, în timp ce Margot, de exemplu, apare în contexte mai puțin liminare, iar Solene se dezvăluie în spații interioare) și reușește să capteze atenția, fiind extrem de asertivă, articulată și suprapusă, egală cu ea însăși. Nu se alintă, atacă problemele frontal, punându-se permanent în centru și în valoare, de unde și un anume coeficient de antipatie pe care-l poate atrage. Este o figură eminamente feministă, veți vedea mai încolo de ce.
