Aparent e un paradox, dar dacă priveşti de unde trebuie nu e: Oscarul e genul de instituţie ce-şi câştigă credibilitatea /reputaţia decredibilizându-se constant prin maniera în care-şi desemnează laureaţii (cei care nu cred sunt rugaţi călduros să consulte palmaresul din acest an, în care cel mai bun film iese o confecţie de artizanat cu iz retro numai bună de testat snobismul în vreme ce Melancholia, Pina sau Take Shelter - că dacă aş fi zis eu The Tree of Life aţi fi zis voi că sunt biasat/părtinitor - nici n-au fost luate în calcul). Mai rămânea să fie premiată şi Michelle Williams pentru rolul (dubios) din My Week with Marylin, poate cea mai stranie şi fără de logică punere în fason a personajului de la Mira Sorvino încoace. Pentru mine, e de departe miscast-ul feminin al anului. Adică până şi Ray Liotta pe post de Frank Sinatra suna mai bine... Să fie limpede: le prefer oricând în chip de Norma Jean pe Susan Griffiths din Pulp Fiction sau Nectar Rose din L.A.Confidential.
P.S.1: Aş fi vrut să folosesc pentru monologul din această săptămână ceva din The Artist. Nu mi-a ieşit ;)
P.S.2:Vă mai aduceţi de Marty? Cum nu? A fost oscarizat în 1955. Păi se poate?!