„What Is Love e titlul unui film austriac pe care l-am văzut începând cu orele 11 45. La ora 12.10 m-am uitat pentru prima oara la ceas şi m-am gândit că tactica de a o arăta pe tipa din prima poveste (sunt 5 în total) mereu în cadre foarte largi, în camere foarte mari, aproape mereu singură, mereu stând, aşteptând, a fost puţin exagerată. La ora 12 25 m-am uitat a doua oară la ceas şi m-am gândit că dacă ar fi fost după mine l-aş fi numit What Is Loneliness sau poate chiar What Is Boredom. La ora 12 40 am uitat să mă mai uit la ceas, pentru că am urmărit cu interes conversaţia dintre doi soţi în care ea îl întreabă dacă are puţin timp pentru dialog şi el îi răspunde «dacă înţeleg bine, mă întrebi dacă am puţin timp pentru dialog» şi care a continuat în acest fel. Pe la 13.10 filmul s-a terminat şi m-am gândit ce noroc să văd un film fără nici o poveste, cu o evoluţie imaginară sau imaginată, doar cu oameni, cu oameni de care nu am întâlnit niciodată. Minunat, zic fără ironie, ce cadou pentru public, ce cadou feel-good, uite, nu o ducem chiar aşa rău.” (Letiţia)
