Screenshots from A Glimpse Inside the Mind of Charles Swan III (dir. Roman Coppola/2012)
E genul de film pe care poţi foarte uşor să-l dai de toţi pereţii fiindcă n-are nici un Dumnezeu căruia să i se supună. E genul de film despre care autorul lui poate spune că e atât de personal(izat), încât îşi permite să nu respecte nici o regulă sau să le respecte într-un mod atât de personal că-i scapă şi lui însuşi. E genul de film făcut pentru că s-a putut. Şi, acum cât se poate de serios, e genul de film care seamnănă ca două picături de apă/ploaie/lacrimă/etc. cu filmele lui Wes Anderson.
Şi nu-i de mirare, pentru că scenariul e scris de Roman Coppola, coloaboratorul apropiat şi de nădejde al lui Wes. Ba mai mult, în distribuţie apar şi doi dintre actorii preferaţi de Wes, Bill Murray şi Jason Schwartzman, în roluri de ţăcăniţi invizibili. Apoi mai are şi aerul de poznă pusă la cale de Wes Anderson într-o pauză de filmare. Sau după o beţie or mai ştiu eu ce alte obiceiuri desfrânate. Acuma, serios din nou: ce să facă şi bietul Roman Coppola dacă vrea să fie şi el regizor cam ca jumătate din neamul lui? Se descurcă şi el cum poate. Într-o notă gravă privite lucrurile, s-ar putea crede că trăieşte drama omului despre care se spune că i-ar face pe alţii mari iar când vine vorba sau vremea să se facă mari (pe) ei înşişi, dau chix. Totuşi, nu vreau să duc discuţia în direcţia asta, deci halt! Nu de alta, dar cred că lui i se cam rupe (pardon de expresie).
Una peste alta, giumbuşluc peste sau după giumbuşluc, poantă peste sau după poantă, mie mi s-a părut simpatic. Şi nostim, dar nu caraghios sau ridicol. Din toate motivele expuse mai sus şi alte câteva pe care le veţi identifica (bine, nu chiar pe toate) de-l veţi vedea. De nu, nu veţi pierde multe în afar' de câteva porţii sănătoase de râs. Şi câteva idei haioase ce ar fi funcţionat mai bine în alte filme.