Screenshot from The Graduate (dir. Mike Nichols/1967)
Screenshot from Bad Timing (dir. Nicholas Roeg/1980)
Paralela poate fi dusă mai departe pentru că ambele filme sunt emblematice pentru universul creativ al celor doi regizori, ambii adversari redutabili ai prejudecăţilor, ambii artificieri neobosiţi în dinamitarea ipocriziilor culturale ale epocii. Dacă stau să mă gândesc bine, acest Bad Timing e printre cele mai cuminţi filme ale lui Roeg. Aş putea spune că e şi cel mai fragil, luând în calcul faptul că a mizat pe Art Garfunkel pentru rolul titular masculin în condiţiile în care the other half of Simon nu era un monument de talent actoricesc. Mie nu mi s-a părut cea mai inspirată mişcare, dar nici o catastrofă nu-i. E acolo, în marja de eroare...
Altfel, deşi sunt aproape două decenii între ele, The Graduate se poate plimba liniştit prin lume în veşmintele celuilalt, povestea din filmul lui Nichols fiind, de fapt, tot un bad timing. Şi-apoi să nu uităm esenţialul: atât The Graduate, cât şi Bad Timing vorbesc pe tonalităţi diferite, dar în acelaşi registru stilistic, despre seducţie ca formă de insurgenţă a senzualităţii.
Ca să nu mai spun că mai mult de jumătate din soundtrack-ul The Graduate e făcut de Simon & Garfunkel...
Altfel, deşi sunt aproape două decenii între ele, The Graduate se poate plimba liniştit prin lume în veşmintele celuilalt, povestea din filmul lui Nichols fiind, de fapt, tot un bad timing. Şi-apoi să nu uităm esenţialul: atât The Graduate, cât şi Bad Timing vorbesc pe tonalităţi diferite, dar în acelaşi registru stilistic, despre seducţie ca formă de insurgenţă a senzualităţii.
Ca să nu mai spun că mai mult de jumătate din soundtrack-ul The Graduate e făcut de Simon & Garfunkel...