Screenshot from Chinese Coffee (dir. Al Pacino/2000)
„(...) am făcut efort încercând să transform materiale care ar putea fi percepute drept obscure şi dificile în filme-piese viabile şi active. Folosesc termenul de «filme-piese» fiindcă sunt un hibrid de piese prezentate ca filme. Dacă ar fi să mai regizez vreodată, aş face un efort să iau o piesă de teatru, o piesă scrisă de un dramaturg, şi s-o adaptez ecranului. E o dorinţă de-a mea. Poate fiindcă de-a lungul anilor m-am văzut ca fiind cineva mai degrabă conectat la teatrul făcut dinaintea spectatorilor decât la film. Expresia şi legătura cu munca le-am făcut prin teatru, prin arta interpretării. Prestaţia din filme a fost pe locul al doilea. (...) Chiar şi filme ca In the Bedroom sau Sideways - filme mici, independente - şi ele sunt cultivate. Undeva adânc în mintea tuturor există speranţa că or să-l apuce pe Dumnezeu de-un picior. Şi uneori asta se şi întâmplă cu asemenea filme, fiindcă sunt axate pe subiecte curente şi oamenii se pot raporta la ele. Valoarea lor e mai răspândită. Filmele făcute de mine nu sunt pentru acel gen de consum: nu-s făcute cu aşa ceva în minte. Au fost făcute datorită ideilor celor care le-au scris şi ceea ce transmiteau avea o semnificaţie pentru mine. Aşa că, într-un fel, sunt filme personale de artă. Prin chiar natura lor nu încearcă să concureze cu altele.”
Fragmentul de mai sus e extras din Al Pacino in Conversation with Lawrence Grobel (with a foreword by Al Pacino), apărută în 2006, la Gallery Books, şi tradusă în româneşte (cu destule scăpări, unele hilare) de Sanda Watt pentru Editura Publica (colecţia Victoria Books).