Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

23 iunie 2012

...şi dedicaţii

E dincolo de orice truism: a face cuiva o dedicaţie e un gest extrem de personal (nu mă refer la cele făcute în răspăr), după cum personale sunt şi motivaţiile. Atunci când dedicaţiile acestea transcend spaţiul privat, aşa cum se întâmplă când le întâlnim pe o carte sau pe genericul unui film, ele stârnesc curiozitatea. Şi e cumva omeneşte să vrei să afli sau să intuieşti povestea din spatele lor, resortul ce l-a împins pe autor să (ne) facă această confidenţă (avantaj scriitorii, care au mai multe posibilităţi de a dezvolta). Evident, nu toate auto-(d)enunţurile sunt monumente de originalitate, dar chiar şi aşa, în banalitatea lor cea mai eclatantă, tot atrag atenţia. E şi cazul celor 4 mesaje introduse de Sorrentino în filmele sale (constatăm, aşadar, un raport superior făţă de motto-uri). Chiar dacă e scump la detalii, în urma unui scurt, dar foarte aplicat research, legăturile dintre autor si persoanele cărora le mulţumeşte pot fi descoperite.

Aici, interesul pentru cei... 4 cavaleri ai apocalipsei e relativ redus, pentru că, deşi exagerez niţel, totuşi nu greşesc prea mult când spun că This Must Be the Place e, din punctul meu de vedere, cel mai slab film al său. So, this must be the word.

În schimb, această enigmatică şi profund intimă dedicaţie (identificată pe end credits în Il divo) nu trimite cu gândul spre who's who, ci spre povestea pe care o acoperă descoperind-o. La o primă lectură, deci, nu ştim cine e Daniela, însă e limpede că a avut (are?) un anume rol în viaţa cineastului (de dragul trivia, „rezolvarea” e la sfârşitul postului). Oricât de impasibil ai fi (şi din moment ce aloci timp genericelor şi le urmăreşti cu luare-aminte e clar că nu poţi fi), un astfel de amănunt nu poate trece nemetabolizat.

Lucrurile sunt clare aici: Le conseguenze dell'amore e dedicat copiilor săi. E drept că la data apariţiei filmului (2004) erau mult prea mici pentru a pricepe ce povesteşte (cu strălucită economie de mijloace) tatăl lor, aşa că mie îmi pare cu bătaie lungă dedicaţia asta, precum cea inserată de Joe Abercrombie pe Best Served Cold: For Grace, One day you will read this and be slightly worried" , chiar dacă nu la fel de explicită. Grace era fiică-sa!

Ceaţă la mal, cum tot la mal se va îneca şi unul din personajele din L'amico di famiglia.

*********************
Dezlegarea enigmei: Daniela şi Paolo Sorrentino

sursă foto: zimbio.com