A început să cocheteze cu filmul, în 1936. Avea 21 de ani. Personaje invizibile, minuscule, unele nici măcar trecute pe generic. La nici un an distanţă, a avut norocul să fie remarcat în The Plainsman, de legendarul Cecil B. DeMille, care l-a distribuit apoi în încă două filme. Actorul avea să-i mulţumească în felul său, devenindu-i ginere. A trăit cu Katherine 28 de ani şi au avut 5 copii. Până în 2001, anul morţii sale, avea să mai facă 5 (cu alte două soţii)!
N-am adus degeaba în discuţie datele astea! Pentru Antonio Rodolfo Quinn Oaxaca, mexican după locul naşterii, american după locul în care s-a stabilit şi a trăit, dar cetăţean universal după personajele cosmopolite/exotice pe care le-a bifat (cetăţeniile eroilor întruchipaţi de el seamănă cu o adunare a Naţiunilor Unite), existenţa avea sens doar trăită la voltaj înalt şi cu rezultate pe măsură. Larger than life e formula care îl descrie perfect şi cam aşa a fost totul în cazul său, de la rolurile jucate la viaţa de dincolo de ecran, unde lucrurile, chiar şi reduse la scară, aveau ceva din aura excepţionalului cu care le înzestra ficţiunea.
Deşi filmografia sa numără peste 200 de titluri (multe fără nici un fel de valoare, filme la kilogram), Anthony Quinn a rămas în memoria lumii întregi drept Zorba, eternul hedonist, mereu efervescent şi împăcat cu soarta, indiferent de calamităţile sau bucuriile pe care le trăia. E oarecum nedrept deoarece în fabuloasa şi îndelungata sa carieră, găsim cel puţin 10 apariţii peste cea din acest film-şlagăr. Aşadar, dacă ar fi să aleg doar 5 din 10 (plus un bonus), iată asupra cărora m-aş opri:
N-am adus degeaba în discuţie datele astea! Pentru Antonio Rodolfo Quinn Oaxaca, mexican după locul naşterii, american după locul în care s-a stabilit şi a trăit, dar cetăţean universal după personajele cosmopolite/exotice pe care le-a bifat (cetăţeniile eroilor întruchipaţi de el seamănă cu o adunare a Naţiunilor Unite), existenţa avea sens doar trăită la voltaj înalt şi cu rezultate pe măsură. Larger than life e formula care îl descrie perfect şi cam aşa a fost totul în cazul său, de la rolurile jucate la viaţa de dincolo de ecran, unde lucrurile, chiar şi reduse la scară, aveau ceva din aura excepţionalului cu care le înzestra ficţiunea.
Deşi filmografia sa numără peste 200 de titluri (multe fără nici un fel de valoare, filme la kilogram), Anthony Quinn a rămas în memoria lumii întregi drept Zorba, eternul hedonist, mereu efervescent şi împăcat cu soarta, indiferent de calamităţile sau bucuriile pe care le trăia. E oarecum nedrept deoarece în fabuloasa şi îndelungata sa carieră, găsim cel puţin 10 apariţii peste cea din acest film-şlagăr. Aşadar, dacă ar fi să aleg doar 5 din 10 (plus un bonus), iată asupra cărora m-aş opri:
Louis „Mountain” Rivera în Requiem for a Heavyweight (dir. Ralph Nelson/1962)
Cu filmul acesta, al cărui scenariu e scris de Rod Serling, unul dintre cei mai originali şi inovativi scenarişti ever, deschid sau închid orice top al filmelor despre box (sau sport, în general). Quinn e pur şi simplu uluitor în rolul unui boxer tras pe sfoară de un anturaj lacom. Secvenţa de început, cameră subiectivă cu un tip (Quinn) care încasează o ploaie de pumni din partea unui Cassius Clay de nestăvilit, e o lecţie de cinema cum rar mai vedem în zilele noastre. Nici versiunea americană pentru televiziune cu Jack Palance (există una british şi una dutch) nu e de lepădat, însă aceasta e superioară ca viziune (tuşe noir evidente) şi tehnică de realizare.
Gauguin în Lust For Live (dir. Vincente Minelli/1956)
Într-un film literalmente luat în arendă de Kirk Douglas (Vincent van Gogh), Quinn poate fi văzut vreo 28 de minute cu totul (legenda spune că ar fi fost doar 8, însă e suficient să vedeţi filmul pentru a vă convinge de contrariu). Asta însă nu l-a împiedicat să câştige Oscarul pentru rol secundar masculin în faţa unor contracandidaţi cu partituri mult mai generoase! Era al doilea. Primul îl primise la aceeaşi categorie pentru Viva Zapata! (1952), celebrissimul film dedicat de Elia Kazan revoltei mexicane de la începutul secolului XX împotriva dictatorului Porfirio Diaz. Brando era titularul (Emiliano Zapata, căpetenia răsculaţilor), iar Quinn, fratele căpeteniei (Eufemio).
Kiril Lakota, un arhiepiscop ucrainean ajuns Papă, în SF-ul The Shoes of the Fisherman (dir. Michael Anderson/1968)
Inuk, un eschimos hăituit de autorităţi pentru o crimă comisă accidental, în The Savage Innocents
(dir. Nicholas Ray/1960)
(dir. Nicholas Ray/1960)
[o partitură splendid interpretată, cu toate accentele emoţiei puse exact acolo unde le e locul]
Barabba în filmul omonim semnat Richard Fleischer (1961)
+
Zampanò, rolul din La strada lui Fellini (1954), care nu poate fi omis de nici o întreprindere de acest gen
Şi dacă aţi ajuns până aici (felicitări!), atunci trebuie să vă spun că astăzi, 21 aprilie, este ziua de naştere a lui Anthony Quinn. Ar fi împlinit o venerabilă vârstă: 98 de ani!