Dacă l-aţi văzut şi nu aţi înţeles nimic din debutul în lungmetraj al unui fiu cu un tată celebru în aceeaşi branşă, nu-i bai, vă explică autorul (în două minute). Între noi fie vorba, nici nu-i mare lucru de înţeles, chestiunea fiind tranşabilă simplu: accepţi sau nu accepţi bazaconia! Pardon, discursul filmic, convenţia, schema narativă.
În funcţie de acest vizavi cu artistul şi munca sa, Antiviral poate fi ori un film ultragenial cu două-trei forcinguri la care hipsterii vor jubila, ori o mizerie absolută, un fastidios exerciţiu oedipian de declarare a independenţei. Pentru cei fals sofisticaţi (ei îşi zic snobi elitişti) ar putea fi şi una şi alta. Bine, ăştia au şi un anume tip de solemnitate când debitează diverse sentinţe, dar şi o latură care-i face nostimi: îşi îmbogăţesc lexicul cu barbarisme găsite prin textele celor pe care obişnuiesc să-i înjure (fiind ei şi mari caractere, desigur)! Gata, am divagat.