Vineri, 19 aprilie, de la ora 19:00, la Studio, aveţi ocazia, deocamdată singura, de a putea urmări un nou film românesc: Love
Building. Practic vorbim de o avanpremieră inserată în competiţia B-EST IFF, un fel de easter egg pentru cinefilii locului, că tot suntem în sezon pascal. Scris şi regizat de Iulia Rugină, Love Building îmseamnă practic debutul ei în lungmetraj, unul care s-a cam lăsat aşteptat întrucât survine la 7 ani de la absolvirea UNATC. E drept că în toţi aceşti ani, Iulia n-a stat degeaba şi a lucrat la mai multe scurtmetraje, dar trebuia să vină şi momentul pasului decisiv (altfel de ce s-ar mai fi apucat?!). Şi momentul a venit anul trecut! Despre toate acestea şi mai ales despre filmul în sine am vorbit cu Iulia în interviul pe care a avut amabilitatea să mi-l acorde cu atât mai mult cu cât în zilele astea timpul n-a prea dat-o afară din casă sau de la montaj... Totuşi, a găsit acel bob zăbavă pentru a-mi răspunde. Şi a făcut-o sincer, fără fasoane şi într-o impecabilă limbă română. Îi mulţumesc!
Stări şi etape
Cinesseur: Vorba unui film, I know what you did last summer: ai lucrat la primul tău lungmetraj. După 6 scurtmetraje, iată că a venit şi vremea să intri în rândul lumii. Ca să folosesc alt titlu, dar al unei melodii de data asta, what took you so long?
(credit foto: Toma Lapteş)
Stări şi etape
Cinesseur: Vorba unui film, I know what you did last summer: ai lucrat la primul tău lungmetraj. După 6 scurtmetraje, iată că a venit şi vremea să intri în rândul lumii. Ca să folosesc alt titlu, dar al unei melodii de data asta, what took you so long?
Iulia Rugină: Au fost mai mult de 6 scurtmetraje, deci it took me longer than you think :) E clar că nu e simplu să faci film în România, asta îţi poate spune oricine la început de carieră. Şi cred că oricine în general. În cazul meu, cred că a fost o combinaţie de ghinion, conjunctură nepotrivită, beţe în roate şi alte nedreptăţi. Dar cred că e important să nu laşi să te dărâme oamenii mici din jur. Oricât de mult ţi-ar lua.
Cinesseur: Ai început în 2006, cu un scurtmetraj foarte percutant, Vineri în jur de 11. În 2012, ai închis paranteza cu Sink şi ai trecut la un nivel superior. Cum ai descrie aceşti 6 ani din perspectiva asta? Cum a fost trecerea de la o etapă la alta?
Iulia Rugină: Cred că filmele pe care le-am făcut sunt foarte diferite între ele. Şi cred că asta e firesc pentru că fiecare dintre ele conţine încărcătura emoţională a perioadei în care au fost făcute. Nu le-am privit ca etape de evoluţie, deşi probabil că au fost. Am terminat facultatea în 2006 după ce regizasem 4 scurtmetraje, am revenit în UNATC, la master, în 2010, unde am putut să filmăm, în sfârşit, un mediu-metraj cu care şi pentru care ne luptasem mult, Captivi de Crăciun.
Apoi am filmat un scurtmetraj în Sarajevo, Museum of Broken Relationships. Pentru ca, din 2011, să încep o colaborare cu Actoriedefilm.ro, alături de care am făcut încă 2 filme - printre care şi Sink. Iar această colaborare ne-a adus pe toţi la Love Building. Aşadar, cred că a fost un drum generat de întâlniri întâmplătoare, conjuncturi şi oameni pasionaţi pe care i-am descoperit pe parcurs. Cred că fac parte dintre acei oameni cărora li se întâmplă lucruri şi care au puterea să le lase să se întâmple. E un drum imprevizibil de fiecare dată, dar de multe ori mă duce în locuri în care îmi place să fiu.
Cinesseur: Dintre aceste scurtmetraje de care te simţi cel mai ataşată?
Iulia Rugină: De toate sunt ataşată. E ca în relaţii - că tot vorbim de Love Building - nu poţi să spui pe cine ai iubit mai mult când ai iubit pe fiecare altfel. E diferit de fiecare dată. Şi n-am cum să pun un preţ mai mare sau mai mic pe anumite bucăţi din mine. Pentru că toate sunt bucăţi din mine. Dacă trebuie neapărat însă, cred că mediu-metrajul Captivi de Crăciun e filmul în care am investit cea mai mare cantitate de emoţie, de efort şi de sinceritate. Şi cred că faptul că mulţi alţi oameni din jurul meu au făcut la fel, asta îl face cumva special.
Tag question: poate sau nu poate fi reparată o relaţie defectă?
Cinesseur: Aşadar Love Building… 14 cupluri. 3 psihoterapeuţi. 6 zile. Sau altfel spus - relaţii aduse la „reparat” într-o tabără de profil. Că sunt multe personaje (apropo, care e durata filmului?) e de domeniul evidenţei. Ce aş vrea eu să aflu e cum crezi tu că se va descurca spectatorul cu aceste personaje (şi poveştile lor tumultuoase)? Cum le-ai plasat in the big picture astfel încât spectatorului să-i fie uşor să le reţină? Mă interesează răspunsul şi din punctul de vedere al scenaristului, fiindcă tu ai scris şi scenariul (cum s-a întâmplat şi în celelalte cazuri, de altfel).
Iulia Rugină: Filmul are 85 de minute. Sunt într-adevăr multe personaje. Evident nu toate sunt principale - ar fi imposibil asta într-un scenariu. Însă cred că va fi uşor pentru spectator să relaţioneze măcar cu o parte dintre ele. Fiecare dintre aceste cupluri se află într-un moment dificil în relaţia lor. Cred că, la un nivel sau altul, ne pot fi tuturor familiare problemele lor. Firul roşu al filmului, însă, e dat, în mare măsură de evoluţia taberei şi de poveştile celor trei traineri (Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă). Şi, evident, de întrebarea: Poţi sau nu poţi să repari o relaţie care s-a defectat?
Cinesseur: Şi încă ceva: acţiunea e „dintr-una”, cursivă? Sau ai folosit şi flash back-uri pentru a prezenta câte ceva din pasivul cuplurilor ajunse la tratament?
Iulia Rugină: N-am folosit flash back-uri, totul se întâmplă în timp real, pe parcursul a 6 zile.
Cinesseur: Presupun că aţi tras pe digital (logic aşa ar fi fost). Cadre lungi sau cadre scurte? Muzică? Dacă da, ce fel de? Cât aţi filmat şi cât din ce aţi filmat a ajuns în deleted scenes?
Iulia Rugină: Am filmat pe RED. Ritmul e alert, e multă culoare, multă informaţie, multă muzică. Cred că e un film prietenos, cald, uşor de urmărit. Până la urmă, vorbeşte despre iubire, deci cum altfel? :) Am avut în total 10 zile de filmare, extrem de puţin chiar şi pentru un film independent, low budget. Mai ales unul cu atât de multe personaje. Şi cu toate astea, da, au fost destul de multe secvenţe eliminate la montaj. E întotdeauna greu când ajungi să faci asta, dar aşa se întâmplă de multe ori pentru binele filmului. Cred că se leagă. O să vedem.
Între a găsi bani şi a lucra cu actori neprofesionişti
Cinesseur: Cum a fost lucrul cu actori veniţi pe altă filieră decât cea clasică (UNATC)?
Iulia Rugină: În afară de Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol, toţi actorii din film sunt neprofesionişti. Când zic neprofeşionisti mă refer la lipsa unor studii universitare de profil. Pentru că, altfel, nivelul de profesionalism în raportarea lor la filmul ăsta a fost peste aşteptările mele. Sunt oameni care provin din foarte multe medii şi pentru care actoria e un hobby, nu o meserie. Dar e un hobby pe care îl privesc cu toată seriozitatea şi dedicaţia. Şi e clar că raportarea asta vine în urma cursurilor pe care le-au urmat la Actoriedefilm.ro. A fost un bonus de pasiune la pachet pe care am simţit-o în fiecare cadru.
Cinesseur: O întrebare clasică pentru România: cât a durat să găseşti finanţare pentru acest proiect?
Iulia Rugină: N-am găsit finanţarea de care proiectul ăsta ar fi avut nevoie. Foarte mulţi oameni din echipă au lucrat pe gratis iar cei care au fost plătiţi, au fost plătiţi simbolic. Totul s-a întâmplat foarte repede, iar implicarea celor din echipă a compensat cumva cu lipsurile financiare. Au fost foarte mulţi oameni care s-au aruncat cu capul înainte în proiectul ăsta, iar mulţi dintre ei au crezut în el de când era doar pe hârtie. Fie că au fost prieteni sau oameni descoperiţi pe parcurs, care au crezut în poveste şi în noi, fiecare a contribuit cu ce a avut la îndemână - de la bani, la maşini, la scaune, mâncare, costume etc. E un film în care foarte multe lucruri au fost făcute în regim de barter. Toată nebunia a durat câteva luni. Dar repet, majoritatea celor care s-au alăturat proiectului n-au făcut-o în urma unor presiuni prea mari. În general, uşile la care am bătut cu toţii s-au deschis şi înăuntru am găsit ceea ce ne-a motivat, de fapt, cel mai tare: încredere.
Avanpremiera, emoţiile aşteptării şi premiera din septembrie (+trailerul)
Cinesseur: Avanpremiera se va întâmpla la B-EST IFF. A fost selectat în va concura alături de filme care au deja un istoric în spate, au primit premii etc. L-ai înscris şi în alte festivaluri?
Iulia Rugină: N-am privit niciodată Love Building ca pe un film de festival şi stiu cu cine concurăm. Dar cum zice o replică din film, „nici măcar nu asta e discuţia...”. Discuţia e că îl vor vedea oamenii, că sper să le placă, că e un film de la care sper să pleci cu un zâmbet pe buze (amar sau nu, zâmbet sa fie :) Nu l-am înscris încă pe nicăieri pentru că ne-am străduit să îl terminăm înainte. Iar asta s-a întâmplat foarte recent. E, cum s-ar zice, abia scos din cuptor. Îl vom trimite probabil şi prin alte festivaluri. Mai public oriented :)
Cinesseur: Pe de altă parte, e o bună ocazie să testezi reacţia publicului. La ce te aştepţi? Şi cumva în prelungirea acestei întrebări, când e programată premiera clasică? De când va intra în cinematografe?
Iulia Rugină: Ce se întâmplă vineri e cum zici tu - o bună ocazie să testăm reacţia publicului. Nu ştiu la ce să mă aştept. Mă aştept să am nevoie de calmante înainte de proiecţie (şi după)... Sper să fie sala plină la început şi să rămână plină până la final. Şi cel mai tare sper ca cei 31 de actori neprofesionişti să simtă ce simţim noi restul care am mai trecut prin asta, la o proiecţie cu public. Ar fi încheierea unui curs complet şi complex, cum e cursul pe care l-au făcut. Pentru mine nu ştiu cum o să fie. E prima dată când oamenii vor sta atât de multe minute în şir să se uite la un film regizat de mine. E cu fluturi în stomac. Ca-n dragoste :) Din 13 septembrie va intra şi în cinema, distribuit de Media Pro Distribution. Şi sigur vor fi fluturi în stomac şi atunci!
Iulia Rugină: Cred că filmele pe care le-am făcut sunt foarte diferite între ele. Şi cred că asta e firesc pentru că fiecare dintre ele conţine încărcătura emoţională a perioadei în care au fost făcute. Nu le-am privit ca etape de evoluţie, deşi probabil că au fost. Am terminat facultatea în 2006 după ce regizasem 4 scurtmetraje, am revenit în UNATC, la master, în 2010, unde am putut să filmăm, în sfârşit, un mediu-metraj cu care şi pentru care ne luptasem mult, Captivi de Crăciun.
Apoi am filmat un scurtmetraj în Sarajevo, Museum of Broken Relationships. Pentru ca, din 2011, să încep o colaborare cu Actoriedefilm.ro, alături de care am făcut încă 2 filme - printre care şi Sink. Iar această colaborare ne-a adus pe toţi la Love Building. Aşadar, cred că a fost un drum generat de întâlniri întâmplătoare, conjuncturi şi oameni pasionaţi pe care i-am descoperit pe parcurs. Cred că fac parte dintre acei oameni cărora li se întâmplă lucruri şi care au puterea să le lase să se întâmple. E un drum imprevizibil de fiecare dată, dar de multe ori mă duce în locuri în care îmi place să fiu.
Cinesseur: Dintre aceste scurtmetraje de care te simţi cel mai ataşată?
Iulia Rugină: De toate sunt ataşată. E ca în relaţii - că tot vorbim de Love Building - nu poţi să spui pe cine ai iubit mai mult când ai iubit pe fiecare altfel. E diferit de fiecare dată. Şi n-am cum să pun un preţ mai mare sau mai mic pe anumite bucăţi din mine. Pentru că toate sunt bucăţi din mine. Dacă trebuie neapărat însă, cred că mediu-metrajul Captivi de Crăciun e filmul în care am investit cea mai mare cantitate de emoţie, de efort şi de sinceritate. Şi cred că faptul că mulţi alţi oameni din jurul meu au făcut la fel, asta îl face cumva special.
Tag question: poate sau nu poate fi reparată o relaţie defectă?
Cinesseur: Aşadar Love Building… 14 cupluri. 3 psihoterapeuţi. 6 zile. Sau altfel spus - relaţii aduse la „reparat” într-o tabără de profil. Că sunt multe personaje (apropo, care e durata filmului?) e de domeniul evidenţei. Ce aş vrea eu să aflu e cum crezi tu că se va descurca spectatorul cu aceste personaje (şi poveştile lor tumultuoase)? Cum le-ai plasat in the big picture astfel încât spectatorului să-i fie uşor să le reţină? Mă interesează răspunsul şi din punctul de vedere al scenaristului, fiindcă tu ai scris şi scenariul (cum s-a întâmplat şi în celelalte cazuri, de altfel).
Iulia Rugină: Filmul are 85 de minute. Sunt într-adevăr multe personaje. Evident nu toate sunt principale - ar fi imposibil asta într-un scenariu. Însă cred că va fi uşor pentru spectator să relaţioneze măcar cu o parte dintre ele. Fiecare dintre aceste cupluri se află într-un moment dificil în relaţia lor. Cred că, la un nivel sau altul, ne pot fi tuturor familiare problemele lor. Firul roşu al filmului, însă, e dat, în mare măsură de evoluţia taberei şi de poveştile celor trei traineri (Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă). Şi, evident, de întrebarea: Poţi sau nu poţi să repari o relaţie care s-a defectat?
Cinesseur: Şi încă ceva: acţiunea e „dintr-una”, cursivă? Sau ai folosit şi flash back-uri pentru a prezenta câte ceva din pasivul cuplurilor ajunse la tratament?
Iulia Rugină: N-am folosit flash back-uri, totul se întâmplă în timp real, pe parcursul a 6 zile.
Cinesseur: Presupun că aţi tras pe digital (logic aşa ar fi fost). Cadre lungi sau cadre scurte? Muzică? Dacă da, ce fel de? Cât aţi filmat şi cât din ce aţi filmat a ajuns în deleted scenes?
Iulia Rugină: Am filmat pe RED. Ritmul e alert, e multă culoare, multă informaţie, multă muzică. Cred că e un film prietenos, cald, uşor de urmărit. Până la urmă, vorbeşte despre iubire, deci cum altfel? :) Am avut în total 10 zile de filmare, extrem de puţin chiar şi pentru un film independent, low budget. Mai ales unul cu atât de multe personaje. Şi cu toate astea, da, au fost destul de multe secvenţe eliminate la montaj. E întotdeauna greu când ajungi să faci asta, dar aşa se întâmplă de multe ori pentru binele filmului. Cred că se leagă. O să vedem.
Între a găsi bani şi a lucra cu actori neprofesionişti
Cinesseur: Cum a fost lucrul cu actori veniţi pe altă filieră decât cea clasică (UNATC)?
Iulia Rugină: În afară de Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol, toţi actorii din film sunt neprofesionişti. Când zic neprofeşionisti mă refer la lipsa unor studii universitare de profil. Pentru că, altfel, nivelul de profesionalism în raportarea lor la filmul ăsta a fost peste aşteptările mele. Sunt oameni care provin din foarte multe medii şi pentru care actoria e un hobby, nu o meserie. Dar e un hobby pe care îl privesc cu toată seriozitatea şi dedicaţia. Şi e clar că raportarea asta vine în urma cursurilor pe care le-au urmat la Actoriedefilm.ro. A fost un bonus de pasiune la pachet pe care am simţit-o în fiecare cadru.
Cinesseur: O întrebare clasică pentru România: cât a durat să găseşti finanţare pentru acest proiect?
Iulia Rugină: N-am găsit finanţarea de care proiectul ăsta ar fi avut nevoie. Foarte mulţi oameni din echipă au lucrat pe gratis iar cei care au fost plătiţi, au fost plătiţi simbolic. Totul s-a întâmplat foarte repede, iar implicarea celor din echipă a compensat cumva cu lipsurile financiare. Au fost foarte mulţi oameni care s-au aruncat cu capul înainte în proiectul ăsta, iar mulţi dintre ei au crezut în el de când era doar pe hârtie. Fie că au fost prieteni sau oameni descoperiţi pe parcurs, care au crezut în poveste şi în noi, fiecare a contribuit cu ce a avut la îndemână - de la bani, la maşini, la scaune, mâncare, costume etc. E un film în care foarte multe lucruri au fost făcute în regim de barter. Toată nebunia a durat câteva luni. Dar repet, majoritatea celor care s-au alăturat proiectului n-au făcut-o în urma unor presiuni prea mari. În general, uşile la care am bătut cu toţii s-au deschis şi înăuntru am găsit ceea ce ne-a motivat, de fapt, cel mai tare: încredere.
Avanpremiera, emoţiile aşteptării şi premiera din septembrie (+trailerul)
Cinesseur: Avanpremiera se va întâmpla la B-EST IFF. A fost selectat în va concura alături de filme care au deja un istoric în spate, au primit premii etc. L-ai înscris şi în alte festivaluri?
Iulia Rugină: N-am privit niciodată Love Building ca pe un film de festival şi stiu cu cine concurăm. Dar cum zice o replică din film, „nici măcar nu asta e discuţia...”. Discuţia e că îl vor vedea oamenii, că sper să le placă, că e un film de la care sper să pleci cu un zâmbet pe buze (amar sau nu, zâmbet sa fie :) Nu l-am înscris încă pe nicăieri pentru că ne-am străduit să îl terminăm înainte. Iar asta s-a întâmplat foarte recent. E, cum s-ar zice, abia scos din cuptor. Îl vom trimite probabil şi prin alte festivaluri. Mai public oriented :)
Cinesseur: Pe de altă parte, e o bună ocazie să testezi reacţia publicului. La ce te aştepţi? Şi cumva în prelungirea acestei întrebări, când e programată premiera clasică? De când va intra în cinematografe?
Iulia Rugină: Ce se întâmplă vineri e cum zici tu - o bună ocazie să testăm reacţia publicului. Nu ştiu la ce să mă aştept. Mă aştept să am nevoie de calmante înainte de proiecţie (şi după)... Sper să fie sala plină la început şi să rămână plină până la final. Şi cel mai tare sper ca cei 31 de actori neprofesionişti să simtă ce simţim noi restul care am mai trecut prin asta, la o proiecţie cu public. Ar fi încheierea unui curs complet şi complex, cum e cursul pe care l-au făcut. Pentru mine nu ştiu cum o să fie. E prima dată când oamenii vor sta atât de multe minute în şir să se uite la un film regizat de mine. E cu fluturi în stomac. Ca-n dragoste :) Din 13 septembrie va intra şi în cinema, distribuit de Media Pro Distribution. Şi sigur vor fi fluturi în stomac şi atunci!