Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

28 octombrie 2013

All Is Lost: Jeremiah Johnson pe ocean

All Is Lost îţi spune din titlu cum stă treaba. Ba mai mult, J.C. Chandor (autorul remarcabilului Margin Call) plusează şi deschide cu un voice over în care Robert Redford, singurul personaj al filmului, nenumit (pe generic i se spune Our Man), citeşte ceea ce pare a fi un fel de testament. Cu alte cuvinte, spoilereşte din primele minute! 

Cu toate astea, ceea ce urmează e un formidabil tur de forţă, deopotrivă actoricesc şi regizoral. All Is Lost e filmul pe care Cuaron ar fi fost bine să-l vadă înainte de a se apuca de Gravity. Aşa ar fi avut ocazia de a reînvăţa ce înseamnă respectul pentru public şi pentru meserie. Şi că 3D-ul nu-i singura formă de a da relief unei poveşti minimaliste! Există şi alte metode care asigură supleţea, dar pentru asta trebuie să-ţi asumi riscuri. Artistice, nu doar comerciale. În fine, nu mai insist. S-a înţeles încotro bat.

 (imagine via contactmusic.com)

106 minute durează. Ar putea părea mult pentru un film ce stă într-un singur personaj. Nu e. Pentru că, vorba aia, everything is in its right place: dozarea naraţiunii (Chandor e şi scenarist), imaginea (Frank G. DeMarco & Peter Zuccarini), sound designul, montajul, muzica (Alex Ebert, v-am mai vorbit despre el pe-aici), Redford (nu găsesc un epitet pe măsura performanţei sale). All Is Lost e un film fizic, puternic, masculin, existenţialist. O meditaţie sobră asupra condiţiei umane şi a instinctului de supravieţuire în condiţii extreme. 

„Am luptat până acum, dar nu ştiu de ce”, zice Our Man în monologul-buzdugan. A rezistat în faţa a două furtuni năucitoare, a rezistat şi după ce iahtul (Virginia Jean) cu care naviga solitar în Oceanul Indian e făcut aproape bucăţi şi se scufundă (privirea sa în clipa în care apele înghit vasul făcut gioarse e tot ce am văzut mai uman anul acesta, în filme), a rămas în joc şi după ce apa potabilă s-a terminat, a continuat să spere şi să lupte şi după ce două nave-mamut au trecut pe lângă el fără să-l observe. Ar fi putut în orice clipă s-o lase baltă. Dar nu! A ţinut morţiş să rămână în viaţă, într-o barcă pneumatică de salvare. E un soi de Jeremiah Johnson pe ocean. Sau, dacă vreţi, The Old Man and the Sea, versiunea aristocratică.

„All is lost here - except soul and body, or what’s left of them, and a half-day's ration”. Poate că aşa se explică agăţarea sa de orice motiv bun de a trăi. Sau poate altfel. Chandor îţi permite totul sau mai bine zis îţi oferă totul, inclusiv libertatea de a-ţi imagina sfârşitul.