Screenshots from Le rayon vert (dir. Eric Rohmer/1986)
Screenshots from Before Midnight (dir. Richard Linklater/2013)
Dacă trimiterea la Journey to Italy de Rossellini e clară ca lumina zilei şi asumată explicit (prin invocarea sa de către Celine), referinţa la filmul Rohmer e vizuală şi e strecurată în trecere. Ca pentru cunoscători, aş zice. Iar dacă ar fi să recurg la un calambur folosindu-mă de numele regizorului şi forţând puţin limitele limbii engleze aş boteza formula lui Linklater de a cita en passant, the Linklater's later link (spre cineaşti pe care-i admiră). Mă rog, aici later-ul are şi un supliment de sens, fiindcă referinţa e plasată aproape de finalul lui Before Midnight.
Le rayon vert (pe care l-am putea „citi” şi ca versiune ludică a mai vechiului Ma nuit chez Maud/1969) este al cincilea segment din seria Comédies et proverbes, dar unul care marchează două premiere: e pentru prima oară când, în acest ciclu, Rohmer se orientează către oameni simpli, de formaţie intelectuală modestă şi, de asemenea, e prima dată când, fără ocolişuri, îşi îndeamnă actorii (Marie Rivière, Rosette, Béatrice Romand, Vincent Gauthier) să improvizeze (pe o canava clar delimitată, desigur). Strict anecdotic ţin să menţionez că premiera acestui film, turnat în 16 mm, a avut loc pe un post de televiziune (Canal+), care l-a difuzat cu trei zile înainte de a intra în săli.
Le rayon vert (pe care l-am putea „citi” şi ca versiune ludică a mai vechiului Ma nuit chez Maud/1969) este al cincilea segment din seria Comédies et proverbes, dar unul care marchează două premiere: e pentru prima oară când, în acest ciclu, Rohmer se orientează către oameni simpli, de formaţie intelectuală modestă şi, de asemenea, e prima dată când, fără ocolişuri, îşi îndeamnă actorii (Marie Rivière, Rosette, Béatrice Romand, Vincent Gauthier) să improvizeze (pe o canava clar delimitată, desigur). Strict anecdotic ţin să menţionez că premiera acestui film, turnat în 16 mm, a avut loc pe un post de televiziune (Canal+), care l-a difuzat cu trei zile înainte de a intra în săli.
Le rayon vert împrumută titlul romanului omonim scris de Jules Verne („They laughed at Jules Verne too”, remember?), invocat copios pe tot parcursul filmului, atât în registru metaforic („Know what Verne says? That when you see the green ray you can read your own feelings and other's too”), cât şi într-unul tehnic, explicativ: „You see the sun, there. It is not exactly where you see it. It's really a little lower, because the sun's rays curve in the atmosphere, and the closer the sun is to the horizon, the greater the diffraction in the atmosphere. When the sun seems to touch the horizon, it is in fact already below the horizon. The solar disk seems slightly raised, perhaps half a degree. That's the first reason for the green ray. The second is that there's also the dispersion of colours, as in a prism.”
Eroina lui Verne nu ajunge să vadă vreodată raza verde, după cum nici Celine sau Jesse nu o vor zări. Cel puţin nu aici (sau acum). Eliminaţi-l însă din peisaj, pentru o clipă, pe Jesse, şi o veţi avea pe Delphine din începutul filmului lui Rohmer aşteptând să (i)se întâmple ceva magic.
P.S.: Le rayon vert a câştigat Leul de Aur şi Premiul FIPRESCI, în 1986, la Veneţia.