Milou-l Domnului să fie! [February's Marathon: Day 28]

C'est tout pour ce mois-ci, ne (re)vedem la maratonul din mai. 

Până atunci, cu unele excepții, blogul va fi mai mult la dispoziția cititorilor abonați. Pentru restul, nu știu ce să zic, tough shit! Eventual citiți-l pe Morozov ;) Google search rezolvă problema dacă numele nu vă spune nimic (greu de crezut, anyway).

Screenshots from Milou en mai/May Fools (dir.: Louis Malle/1990)

Cvasimilitudini III. 51: Scheme și figuri [February's Marathon: Day 27]

Chiar dacă aceste două filme ar fi fost unite doar de conceptul grafic al afișelor și tot era o treabă demnă de consemnat! Numai că, dincolo de această coincidență, între Llinás și Dumont am detectat afinități (s)elective izbitoare. Nu-i nevoie să mă credeți pe cuvânt, puteți verifica. Sigur, asta înseamnă să (re)vedeți filmele, să le alocați timp. Mă rog, problema voastră.

Stay for the credits (8) [February's Marathon: Day 26]

Am tot văzut filme dedicate unor entități materiale sau imateriale, implicit și dedicații mai mult sau mai puțin bizare, dar ca dedicația asta mai rar. Este vizibilă într-un vehicul la rândul său straniu, autor Jonas Mekas.

"Four is what...?" (110) [Christiane F. - Wir Kinder vom Bahnhof Zoo/1981)] [February's Marathon: Day 25]

Filmul ăsta e atât de dur în materie de realism al portretizării dependenței de droguri (heroină) încât, prin comparație, Requiem For A Dream sună ca o baladă de Topârceanu. 

Narcodiseea protagonistei (Vera Christiane Felscherinow, de unde și numele filmului) e redată aproape documentar, în locurile în care întâmplările propriu-zise s-au petrecut, mulți dintre figuranți apărând, de fapt, as themselves. 

Doar secvențele cu Bowie live sunt filmate în altă parte. Care Bowie, mă rog, un concert de-al său, e trigger point-ul întregii povești. 

P.S.: Uli Edel, aici la debut, a devenit (ceva mai) celebru cu The Baader Meinhof Complex, altă descindere în traumele Germaniei din deceniul 7 al secolului trecut, la fel ca în cazul acestui Christiane F.

P.P.S: Recomand, also, cartea (tradusă inițial în 2015 și reeditată anul trecut într-o altă ținută grafică - mai puțin reușită aș zice).

Plus documentarul difuzat relativ recent pe Arte: Moi, Christiane F, 13 ans, droguée, prostituée: Une génération perdue (dir.: Claire Laborey). Dați un semn pe fb dacă nu-l găsiți ;)

Cruce neagră în calendar [February's Marathon: Day 24]

Stay for the credits (7) [February's Marathon: Day 23]

Azi vi-l prezint pe Tom Noonan într-un rol de zile mari și rare: personajul colectiv format dintr-o sumă de individualităţi ce poate varia de la 2 la + infinit. Cu alte cuvinte, omul a făcut - din voce, la propriu - toate celelalte personaje din Anomalisa lui Kaufman. 

Nu-i la îndemâna (îndegura) oricui, veţi fi de acord.

The „dacs” come from the... tracking shots [February's Marathon: Day 22]

„Representation matters, but it isn't always literal.”

Screenshot din Babardeală cu bucluc... (regia: Radu Jude/2021)

La grande confusione? [February's Marathon: Day 21]

Ai zice că-i Polanski aici, deși e posibil să mi se pară. Hai că-i dau mail lui Sorrentino, sigur răspunde ;)

Screenshots from La grande bellezza

Cvasimilitudini III. 50: The Halo: the never ending story - part four [February's Marathon: Day 20]

Duelul posterelor de această dată.

Wojciech Kasperski - Ikona aka Icon (2016) 

vs.

Nino Martínez Sosa - Liborio (2021) 

Pentru context las un link spre cel mai recent episod din povestea de față. De-acolo vă duce drumul.

Stay for the credits (6) [February's Marathon: Day 19]

S-ar fi putut încadra și la „Four is what...?”, cu subtitlul Dedicațiile lui Paul Thomas Anderson, dar tot mai ok mi se pare să le antologhez aici. Poate le-ați remarcat, poate nu, în orice caz ar fi trebuit să rămâneți până la ultima filă de generic pentru a le repera, fiindcă Anderson nu face paradă cu ele, respectul său e discret, interiorizat. 

În ordine cronologică vorbim de Punch-Drunk Love (T.D. stands for Ted Demme, e singurul nume șaradizat), There Will Be Blood, Phantom Thread și, cel mai recent, Licorice Pizza. 

In & out of frame. Or the other way around [February's Marathon: Day 18]

Un procedeu de care, am putea spune, Almodóvar abuzează în Tacones lejanos, doar că fiind vorba despre Almodovar, un regizor pentru care repetiția (cu cât mai îngroșată, cu atât mai bine) este element distinctiv al stilului, deci nu doar un truc, putem spune orice numai că abuzează nu.

„Show me, show me, show me how you do that trick...” zic The Cure în ceva piesă din care îmi aduc aminte doar acest vers. Și exact asta am să fac, să vă arăt. Prima, adică ce se vede mai jos, e chiar începutul, e felul în care personajul Victoriei Abril este introdus: un soi de mă vezi, nu mă mai vezi, doar că în sens invers. 

Iar aici avem aceeași schemă, doar că în succesiunea firească: prezență - absență.

Cum ziceam mai sus: Almodóvar nu (se) repetă, el subliniază. Sau, ca să existe acoperire totală în această afirmație, cel puțin asta se întâmpla în anii '80 - '90.

Elvis is comin' at a theater near you. In June [February's Marathon: Day 17]

Cea mai spectaculoasă imagine văzută anul ăsta (deocamdată) vine dintr-un trailer și e un dissolve.

Îl puteți vedea mai jos. Luxuriant, to say the least.

"Four is what...?" (109) [The Souvenir: Part II/2021)] [February's Marathon: Day 16]

Ilustrate cu flori de câmp & fructe de pădure de Joanna Hogg.

Dacă prima parte era rohmeriană, a doua mi se pare mai apropiată de filmele lui Rivette. 

„All good people read good books” [February's Marathon: Day 15]

 - ediție specială de Ziua Națională a Lecturii (15 februarie), vă rog să-mi scuzați optimismul - 

Va, va... Valentine! [February's Marathon: Day 14]

 

Screenshots from Solo (dir.: Jean-Pierre Mocky/1970)

Semnături care vorbesc de la sine [February's Marathon: Day 13]

Mississippi Burning (1988)

Cvasimilitudini III. 49: The Glass Menagerie [February's Marathon: Day 12]

Director: Cyril Dion (2021)

Director: Jean-Pierre Jeunet (2022)

Conceptul pare cam același, iar senzația mea e că au lucrat cu același grafician, ambele filme venind din Franța. Mă rog, se poate ajunge în același punct și pe căi diferite, nu neg asta, căci God moves (our creativity) in mysterious ways. 

Stay for the credits (5) [February's Marathon: Day 11]

Este, înainte de toate, o formă de respect pentru oamenii ăia care au muncit. și care uneori mai au ceva de spus. Ceva amuzant, de regulă.

Cvasimilitudini III. 48: Showtime... à la Folies Bergère [February's Marathon: Day 10]

Screenshot from Blue in the Face (dir.: Paul Auster & Wayne Wang & Harvey Wang/1995)

Screenshot from La grande bellezza (dir.: Paolo Sorrentino/2014)

"Four is what...?" (109) [Mossafer aka The Traveler/1974)] [February's Marathon: Day 9]

 Un Kiaro(stami)-oscuro în vâna lui Bresson. 

Iar cu titlu de trivia tocmai ați aflat (dacă nu știați deja) etimologia cuvântului musafir 😎

Cine e interesat de rezultatul meciului poate da un click aici. 

The Marquee (12) [February's Marathon: Day 8]

Screenshot from Licorice Pizza (dir.: Paul Thomas Anderson/2021)

Cvasimilitudini III. 47: The Birds [February's Marathon: Day 7]

 

Screenshot from Clash by Night (dir.: Fritz Lang/1952

Screenshot from The Birds (dir.: Alfred Hitchcock/1963)

Cvasimilitudini III. 46: Maître Villeneuve [February's Marathon: Day 6]

Screenshot from Arrival (2016)

Screenshot from Dune (2021)

Pentru Villeneuve era doar o chestiune de timp și de gravitație. Totuși, să nu uităm sursa magrittiană a acestor cadre.