Înainte de a purcede la inventarierea lor, trebuie necesarmente făcută o precizare. Sau re-definit termenul. Așadar, în acest context, prin deziluzie nu desemnez un film mediocru sau slab ori o prestație actoricească așijderea (chiar dacă se poate discuta și așa). Sintagma cheie e sub așteptări. Așteptări construite în timp, atât de cei ce urmează să fie menționați aici, cât și de subsemnatul ca urmare a autoexpunerii la produsele lor premium.
Ar mai fi ceva: ierarhia trebuie interpretată invers. Cu alte cuvinte, nu locul 10 e cea mai mare deziluzie sau cea mai stringentă stridentă, ci locul 1, chiar dacă prezentarea începe - firesc - cu ultima poziție.
Ready, steady, go!
10. Roman Polanski & The Ghost Writer
[Un Polanski clasic, cu toate la locul lor, cu o imagine zeiss, bine strunit, bine jucat - cu oarecare rezerve în cazul lui Brosnan -, dar cu un final parcă decupat din alt Polanski, unul incomparabil mai valoros: Chinatown. De unde și deziluzia.]
9. Jean-Luc & Film socialisme
[Încă un eseu. Sau ceva înrudit cu. Bibilit, tras în digital, animat de câteva gaguri tipic godardiene. Cam pauper, în ansamblu. Și nu doar la nivel ideologic. Dacă tot am zis eseu, atunci voi translata semantic spre rugby, unde un eseu fără transformare înseamnă ceva, dar poate dăuna grav rezultatului final. Un semi-eșec, deci. Spre deosebire de socialism care e un eșec ab initio.]
8. Martin Scorsese & Shutter Island.
[Motivația e aici.]
7. Melissa Leo în Conviction (dir. Tony Goldwyn, 2010)
[Apariții rampante în The Three Burials of Melquiades Estrada și Frozen River, urmate de o grămadă de roluri de umplutură. Cel puțin 15, dacă am numărat eu bine. Nici unul de ținut minte. Așa se face că aglomerarea compulsivă a tot felul de partituri nefericite a atins, în cele din urmă, punctul culminant: Conviction. Unde e la mare luptă cu Hilary Swank pentru o Razzie. Sandra Bullock ar trebui să jubileze: se poate și mai jos! Totuși, cei care au văzut The Fighter susțin că acolo Melissa se reabilitează. We'll see about that!]
6. Edward Norton (în orice, de la 25th Hour încoace, inclusiv Leaves of Grass)
[Aproape nimic nu-i mai iese acestui domn. Băi de nămol în mediocritate și autosuficiență, cu asta se ocupă. Să-mi fie iertat facilul joc de cuvinte, dar Stone e un alt nedorit cornerstone în cariera sa.]
5. Radu Muntean & Marți, după Crăciun
6. Edward Norton (în orice, de la 25th Hour încoace, inclusiv Leaves of Grass)
[Aproape nimic nu-i mai iese acestui domn. Băi de nămol în mediocritate și autosuficiență, cu asta se ocupă. Să-mi fie iertat facilul joc de cuvinte, dar Stone e un alt nedorit cornerstone în cariera sa.]
5. Radu Muntean & Marți, după Crăciun
[Argument]
4. Mathieu Amalric & Tournée
[Premiat. La Cannes. Plat. Extraplat. Ultraplat. Platfus. Platforma. De Houellebecq. De preferat. Cum tot de preferat e Amalric ca actor.]
3. Christopher Nolan & Inception
[Corigent la etica intervalului. Îl așteptăm la toamnă.]
2. Apichatpong Weerasethakul & Loong Boonmee raleuk chat
[Prețiozități ieftine numai bune de impresionat jurii ecumenice sau slabe de înger. În acest caz, figura a mers. La Cannes 2010, a luat Palme d'Or-ul. Dar la Cannes nu mă mai miră nimic, spre deosebire de Lacan, care încă mă surprinde plăcut. Continuă să mă mire, în schimb, unele abordări de tip nu pricep nimic din salata asta, dar mă dau extaziat. Măcar de-ar fi ceva de priceput! Ei bine, a se slăbi. Că tot e vegetarian meniul!]
1. Julio Medem & Room in Rome
[Soft core porn cu gagici, în cel mai bun caz. Între acesta și En la cama de Bize, subiectul fiind cam același, mai puțin partenerii (hetero), optez oricând pentru al doilea. Problema nu e de gender, ci de abordare. Simbolism de o subtilitate demnă de un ciocan pneumatic, idei gata mestecate, coloană sonoră de asasinat țânțarii etc. Medem lasă impresia că a făcut filmul cu cămătarii la ușă. Sau cu alți barosani cu gusturi fine. Eventual cu băieții de la recepție amenințând cu evacuarea. Dacă nu figurează în cealaltă secțiune e numai și numai datorită Elenei Anaya de care m-am trezit înamorat fără să-mi dau seama. Nu-i tocmai un motiv serios, dar bine că e!]
Mâine sau poate duminică, urmează superlativele anului ce se va încheia în mai puțin de 6 ore. Uraaaa!
4. Mathieu Amalric & Tournée
[Premiat. La Cannes. Plat. Extraplat. Ultraplat. Platfus. Platforma. De Houellebecq. De preferat. Cum tot de preferat e Amalric ca actor.]
3. Christopher Nolan & Inception
[Corigent la etica intervalului. Îl așteptăm la toamnă.]
2. Apichatpong Weerasethakul & Loong Boonmee raleuk chat
[Prețiozități ieftine numai bune de impresionat jurii ecumenice sau slabe de înger. În acest caz, figura a mers. La Cannes 2010, a luat Palme d'Or-ul. Dar la Cannes nu mă mai miră nimic, spre deosebire de Lacan, care încă mă surprinde plăcut. Continuă să mă mire, în schimb, unele abordări de tip nu pricep nimic din salata asta, dar mă dau extaziat. Măcar de-ar fi ceva de priceput! Ei bine, a se slăbi. Că tot e vegetarian meniul!]
1. Julio Medem & Room in Rome
[Soft core porn cu gagici, în cel mai bun caz. Între acesta și En la cama de Bize, subiectul fiind cam același, mai puțin partenerii (hetero), optez oricând pentru al doilea. Problema nu e de gender, ci de abordare. Simbolism de o subtilitate demnă de un ciocan pneumatic, idei gata mestecate, coloană sonoră de asasinat țânțarii etc. Medem lasă impresia că a făcut filmul cu cămătarii la ușă. Sau cu alți barosani cu gusturi fine. Eventual cu băieții de la recepție amenințând cu evacuarea. Dacă nu figurează în cealaltă secțiune e numai și numai datorită Elenei Anaya de care m-am trezit înamorat fără să-mi dau seama. Nu-i tocmai un motiv serios, dar bine că e!]
Mâine sau poate duminică, urmează superlativele anului ce se va încheia în mai puțin de 6 ore. Uraaaa!