Screenshot din Le Sauvage (dir. Jean-Paul Rappeneau/1975)În ce-o priveşte pe Catherine Deneuve, ea nu iese doar din valuri, ci încearcă să iasă şi din pielea personajelor glacial-frigide în care o distribuiseră Bunuel sau Truffaut. Nu numai decorul sud-american o ajută, ci şi Yves Montand, aflat şi 'mnealui într-un soi de tentativă de a schimba direcţia după tot felul de roluri serioase, de nu cumva, unele, chiar mai mult decât atât (cel din État de siège îmi vine la repezeală în minte). Le Sauvage e o comedie decentă, făcută după toate regulile genului, în care găsim, totuşi, câteva cireşe confiate cu scopul de a individualiza produsul. Jean-Paul Rappeneau n-a produs capodopere la viaţa lui. E un autor de mijlocul clasamentului, cu filme - unele - extrem de populare (mă gândesc la Cyrano, sufocat, în 90, de Cesar-uri şi de public), lucru care-i confirmă statutul de meseriaş (plus că a lucrat ca scenarist cu Louis Malle). Deşi are un portofoliu destul de rarefiat - 8 filme, cu totul, din 1958 încoace - producţiile sale au fost mai întotdeauna garnisite cu megastaruri (Bardot, Deneuve, Binoche, Montand, Belmondo, Mastroianni, Depardieu). În cazul lor, n-a ieşit mai nimic memorabil (cu vreo două excepţii, hai trei).