A fost în competiţie, anul trecut, la Veneţia. A trecut aproape neobservat! Ciudat, pentru un cineast care impresionase cu toate cele trei filme de dinainte. Între acestea, Goodbye Solo, în mod cert, o culme de virtuozitate şi talent.
At Any Price este primul lungmetraj în care Ramin Bahrani nu vorbeşte despre imigranţi, personajele sale predilecte de până acum, şi tot primul în care staruri de la Hollywood iau locul amatorilor. Este o schimbare cumva logică, una ce nu mai putea fi amânată prea mult, mai ales după ce Roger Ebert îl proclamase „the new great American director”. În acelaşi timp însă, pasul ăsta seamănă cu o trecere de la berceuse la simfonie, de la un registru intimist la unul cu acustică amplă.
În linii mari, At Any Price este o cronică de familie, a la O'Neill şi Steinbeck, centrată pe ceea ce pare o iminentă prăbuşire a micului imperiu agricol deţinut de Henry Whipple (Dennis Quaid), undeva în sudul statului Iowa. A moştenit fermele pe linie paternă (în rolul patriarhului, Red West, protagonistul din Goodbye Solo), a multiplicat averea (re)vânzând seminţe de porumb modificate genetic, s-a dat peste cap să acapareze cât mai mult, însă are o problemă (previzibilă). nici unul din cei doi fii nu e interesat să preia ştafeta.
Rămas în bătătură, Dean (Zac Efron) e atras de cursele auto de mare viteză şi îşi dedică toată energia acestui ţel, în vreme ce Grant, fiul cel mare, şi-a luat lumea în cap, plecând mai întâi la studii, apoi într-o expediţie în Anzi (de unde le trimite cărţi poştale cu creste înzăpezite, gest ce alimentează magic nădejdea părinţilor că se va întoarce). El este, de fapt, o prezenţă absentă, rătăcitorul pe care nu-l vom vedea niciodată în carne şi oase, cu excepţia preambulului în care cunoaştem, pe repede înainte, istoria familiei, sub forma unui home movie în cinemascop (pe care, de altfel, curge şi genericul de început). Nu e cine ştie ce idee originală, dar e cam singura!
Dean are profilul unui adolescent întârziat, uşor plictisit de lifestyle-ul semirural, rebel şi impulsiv. Pare că a aşteptat ani în şir să refuleze, iar acum nu ratează nici o ocazie. Singurul lucru de care e interesat e să ajungă pilot în NASCAR. Şi, din nou predictibil, dorinţa lui e focar de conflict. Nu-i de mirare, deci, că atenţia spectatorului va fi împinsă asupra sa şi a relaţiei tot mai tensionate cu şeful familiei. Ca să dea consistenţă şi credibilitate, în primă fază ansamblului, mai apoi răsucirii în jurul axei narative, Bahrani construieşte timp de mai bine de o oră. Brick by brick, nuanţă cu nuanţă... Cu răbdare, cu pasiune, dar în gol (veţi vedea mai încolo de ce spun asta)!
Cu fiecare detaliu adăugat, aflăm tot mai multe despre ei şi despre motivaţiile divergente care îi instalează într-un casus belli aparent ireconciliabil. Şi ca tacâmul să fie complet, disputa domestică e pusă într-un context socio-moral complex: concurenţa acerbă dintre fermieri pentru o cotă mai mare de piaţă. „Expand or die” e deviza sub care se fac şi desfac alianţe sau contracte, iar Henry Whipple n-are scrupule, lucru pe care-l aflăm chiar din prima scenă, în care participă, alături de fiul său, stingher şi stânjenit, la o înmormântare, doar pentru a convinge urmaşii decedatului să-i vândă pământul.
Cu toate acestea, construcţia nu se leagă. În linii mici, sunt două mari vicii de procedură, dacă se poate spune aşa:
* Primo: confuzia tipologică
Pendulând permanent între genuri, dar fără să-şi asume clar unul, At Any Price e ca un râu care îşi caută cu încăpăţânare albia. Dacă la început funcţionează ca un film cu implicaţii socio-politice, cam ca Promised Land al lui Gus Van Sant (spun asta gândindu-mă la momeala cu OMG-urile şi la străvezia aluzie la „afacerea Monsanto”), pe parcurs o apucă în diverse direcţii (ba thriller, ba melodramă) pentru a sfârşi, deloc convingător, în apele tulburi ale dramei cu du(b)ioase reflexii dostoievskiene.
* Secundo: erorile de casting
Dennis Quaid e fals în tentativa de a portretiza un rechin cu faţă umană, Zac Efron e superficial şi oarecum timorat în straiele răzvrătitului căruia, de fapt, îi e rău de prea mult bine, nicidecum din alte motive, iar restul, în special cele trei doamne (soţia lui Henry, amanta-gablonţ şi iubita mezinului) lasă impresia că sunt acolo strict pentru a da relief unor trăsături rămăse în penumbră în profilul masculilor pe care îi slujesc. Nu-s superficiale, ci decorative.
Bref: Dincolo de imperfecţiuni, At Any Price nu dezamăgeşte. E un film rezonabil, provocator pe alocuri, în care personajul proeminent rămâne America. Privită, totuşi, fără acea vână neorealistă din producţiile anterioare. O indulgenţă care vine la pachet cu mainstream-ul, probabil!
At Any Price este primul lungmetraj în care Ramin Bahrani nu vorbeşte despre imigranţi, personajele sale predilecte de până acum, şi tot primul în care staruri de la Hollywood iau locul amatorilor. Este o schimbare cumva logică, una ce nu mai putea fi amânată prea mult, mai ales după ce Roger Ebert îl proclamase „the new great American director”. În acelaşi timp însă, pasul ăsta seamănă cu o trecere de la berceuse la simfonie, de la un registru intimist la unul cu acustică amplă.
În linii mari, At Any Price este o cronică de familie, a la O'Neill şi Steinbeck, centrată pe ceea ce pare o iminentă prăbuşire a micului imperiu agricol deţinut de Henry Whipple (Dennis Quaid), undeva în sudul statului Iowa. A moştenit fermele pe linie paternă (în rolul patriarhului, Red West, protagonistul din Goodbye Solo), a multiplicat averea (re)vânzând seminţe de porumb modificate genetic, s-a dat peste cap să acapareze cât mai mult, însă are o problemă (previzibilă). nici unul din cei doi fii nu e interesat să preia ştafeta.
Rămas în bătătură, Dean (Zac Efron) e atras de cursele auto de mare viteză şi îşi dedică toată energia acestui ţel, în vreme ce Grant, fiul cel mare, şi-a luat lumea în cap, plecând mai întâi la studii, apoi într-o expediţie în Anzi (de unde le trimite cărţi poştale cu creste înzăpezite, gest ce alimentează magic nădejdea părinţilor că se va întoarce). El este, de fapt, o prezenţă absentă, rătăcitorul pe care nu-l vom vedea niciodată în carne şi oase, cu excepţia preambulului în care cunoaştem, pe repede înainte, istoria familiei, sub forma unui home movie în cinemascop (pe care, de altfel, curge şi genericul de început). Nu e cine ştie ce idee originală, dar e cam singura!
Dean are profilul unui adolescent întârziat, uşor plictisit de lifestyle-ul semirural, rebel şi impulsiv. Pare că a aşteptat ani în şir să refuleze, iar acum nu ratează nici o ocazie. Singurul lucru de care e interesat e să ajungă pilot în NASCAR. Şi, din nou predictibil, dorinţa lui e focar de conflict. Nu-i de mirare, deci, că atenţia spectatorului va fi împinsă asupra sa şi a relaţiei tot mai tensionate cu şeful familiei. Ca să dea consistenţă şi credibilitate, în primă fază ansamblului, mai apoi răsucirii în jurul axei narative, Bahrani construieşte timp de mai bine de o oră. Brick by brick, nuanţă cu nuanţă... Cu răbdare, cu pasiune, dar în gol (veţi vedea mai încolo de ce spun asta)!
Cu fiecare detaliu adăugat, aflăm tot mai multe despre ei şi despre motivaţiile divergente care îi instalează într-un casus belli aparent ireconciliabil. Şi ca tacâmul să fie complet, disputa domestică e pusă într-un context socio-moral complex: concurenţa acerbă dintre fermieri pentru o cotă mai mare de piaţă. „Expand or die” e deviza sub care se fac şi desfac alianţe sau contracte, iar Henry Whipple n-are scrupule, lucru pe care-l aflăm chiar din prima scenă, în care participă, alături de fiul său, stingher şi stânjenit, la o înmormântare, doar pentru a convinge urmaşii decedatului să-i vândă pământul.
Cu toate acestea, construcţia nu se leagă. În linii mici, sunt două mari vicii de procedură, dacă se poate spune aşa:
* Primo: confuzia tipologică
Pendulând permanent între genuri, dar fără să-şi asume clar unul, At Any Price e ca un râu care îşi caută cu încăpăţânare albia. Dacă la început funcţionează ca un film cu implicaţii socio-politice, cam ca Promised Land al lui Gus Van Sant (spun asta gândindu-mă la momeala cu OMG-urile şi la străvezia aluzie la „afacerea Monsanto”), pe parcurs o apucă în diverse direcţii (ba thriller, ba melodramă) pentru a sfârşi, deloc convingător, în apele tulburi ale dramei cu du(b)ioase reflexii dostoievskiene.
* Secundo: erorile de casting
Dennis Quaid e fals în tentativa de a portretiza un rechin cu faţă umană, Zac Efron e superficial şi oarecum timorat în straiele răzvrătitului căruia, de fapt, îi e rău de prea mult bine, nicidecum din alte motive, iar restul, în special cele trei doamne (soţia lui Henry, amanta-gablonţ şi iubita mezinului) lasă impresia că sunt acolo strict pentru a da relief unor trăsături rămăse în penumbră în profilul masculilor pe care îi slujesc. Nu-s superficiale, ci decorative.
Bref: Dincolo de imperfecţiuni, At Any Price nu dezamăgeşte. E un film rezonabil, provocator pe alocuri, în care personajul proeminent rămâne America. Privită, totuşi, fără acea vână neorealistă din producţiile anterioare. O indulgenţă care vine la pachet cu mainstream-ul, probabil!