„Până să-şi înceapă viaţa cu Padma, n-a ştiut mare lucru despre Los Angeles, în afară de clişeul că era locul unde se năşteau iluziile. Mult timp a crezut că logoul de la Twentieth Century Fox era o clădire reală, n-a ştiut că leul MGM căsca, nu răcnea, şi a vrut să afle în ce lanţ muntos era situat era muntele Paramount. Cu alte cuvinte, a fost la fel de credul ca majoritatea împătimiţilor de film, chiar dacă el crescuse într-un oraş la fel de important pentru producţia de filme ca şi Hollywoodul, şi adevărul e că ar fi trebuit să fie un cinic iniţiat şi versat, care să nu vrea decît să discrediteze autopromovarea, trufia, cruzimea şi înşelăciunea din branşă. Dar, în schimb, s-a lăsat dus de nas de tot ce ţinea de loc, de toată vrăjeala cu amprentele din betonul din curtea Teatrului Chinezesc*. Ştia că felul în care i se modelase imaginaţia fusese influenţat de Fellini şi Buñuel, precum şi de John Ford, Howard Hawks şi Errol Flynn, de Şapte mirese pentru şapte fraţi, Cavalerii Mesei Rotunde şi Scaramouche, în aceeaşi măsură ca de Sterne sau Joyce...” (Joseph Anton: Memorii - Salman Rushdie, Editura Polirom, 2012, traducere de Dana Crăciun)
* Chinese Theater (Teatrul Chinezesc) este un cinematograf legendar din Hollywood, aflat pe bine-cunoscuta Walk of Fame