Screenshots from Blow-Up (1966)
„We respond to the object’s rightness of design, which satisfies our imagination and intellect, even though we are not evaluating the object’s purpose.” (Kant)
Ce altceva ar putea fi elicea, pe care zurliul protagonist din Blow-Up o cumpără fără să stea pe gânduri dintr-un anticariat nepalizat („Nepal is all antiques”), decât prezenţa deconstruită a obiectului-sursă absent (cu tot ce reprezintă acesta in extenso)? Un aeroplan, în cazul de faţă. Ce se poate face cu o elice de lemn într-un studio foto?
Nimic, în afară de a-i schimba destinaţia, de a-l resemantiza, revalorizându-l fizic sau mental, aşa cum se întâmplă şi cu bucata de chitară pentru care se luptă în învălmăşeala din jam session-ul Yardbirds. Thomas, căci aşa se numeşte protagonistul nostru, face o pasiune bruscă şi pasageră pentru fragmentul de instrument rupt, intuindu-i mental o potenţială şi iluzorie valoare. Odată obţinut, nu-l mai interesează. De altfel, nici faţă de elicea asta nu va mai nutri interes din momentul în care îi va sosi acasă special delivery.
Găsim defragmentări relativ similare (displacements) şi-n Zabriskie Point (cârma navei din spatele căreia o vedem pe Daria în casa din Arizona) sau în L'Eclisse (modelul unei nave de lemn din camera lui Piero, în apartamentul părinților săi).
I gave you just a taste...