Două filme (aproape că-mi vine să zic de autor pentru că acoperire conceptuală am) care declină într-un registru light tulburări de parcurs, de regulă placide, ale unor adolescenţi americani petit bourgeois, lăsaţi în voia soartei de absenteismul părinţilor. Motivat sau nu.
În amândouă e titulară Emma Roberts („fiica şi nepoata ştim noi cui”) pe post de subiect al pasiunii dezvoltate - la început mai timid, apoi tot mai asertiv - de doi băieţi cu talent la desen, aptitudine pe care şi-o descoperă şi pun în valoare în special după ce intră în malaxorul corecţional a cărui menire este îndreptarea greşelilor comise din cauza unor preocupări extraşcolare cultivate prea asiduu. În filmul lui Wiesen, ingenua Emma - şi nu pun nimic depreciativ în epitetul ăsta - devine model, chiar dacă portretul de mai jos e recompus din memorie. Love conquers all... Sau ceva de genul.
Adevărul nu-i întotdeauna subtil.
Screenshot from The Art of Getting By (dir. Gavin Wiesen/2011)
Screenshot from Palo Alto (dir. Gia Coppola/2013)