






Update: A fost (pentru unii dificil as hell, pentru alţii ultra-easy)! Şi s-a terminat pentru că decalez din nou anunţarea răspunsului (cu o oră). Aşadar, pentru cei care nu au chef să citească şi comentariile, anunţ aici: secvenţa de mai sus e din Withnail & I (r. Bruce Robinson). Concluzia nu rezolvă nimic pentru că lucrurile stau ca la început, adică aşa şi nu altminteri: dacă nu ai văzut filmul e complicat să indici corectamundo soluţia quiz-ului, fie că momeala oferită e "moartă" sau "vie".
Deşi e priceput la filme, domnul spre care v-am direcţionat cu link-ul, zice cu privire la quiz-ul anterior că a fost dificil şi că, în general, ghicitorile statice (a se citi screenshots) propuse de mine sunt pentru obsedaţi ai genului. Sunt de acord cu a doua parte a afirmaţiei, cea cu obsesiile (a se vedea şi statement-ul acestui blog - Hello stranger...). Ba mi se pare flattering, aşa că nişte mulţumiri se impun (thanks!).
Cum eu sunt receptiv de felul meu, ba mai mult, îmi place să cultiv un dogmatism flexibil, schimb forma de prezentare a quiz-ului şi vin cu acest fragment, să-i spunem animat, ale cărui date de identificare - minimale: nume film + regizor - vă invit să le demascaţi. Mister P. sugera că ar fi mai uşor în felul acesta. Rămâne de văzut după ora 18.00: e sau nu e?, a fost sau n-a fost?
...and what a message! Aş mai vrea să adaug o "cestiune": s-a umplut blogosfera de maddicts care, între noi fie vorba, până mai ieri nu prea ştiau care-i schema cu Mad Men. K la noi! Mă gândesc să aduc vorba mai des pe-aici despre Damages, In Treatment sau Ashes to Ashes. Și nu în ultimul rând de best tv series of all times: The Wire.
Exact la fel stau lucrurile cu The Da Vinci Code şi Angels and Demons, dar nu cu Ultima tentaţie a lui Isus Hristos (realizat de Martin Scorsese după romanul lui Kazantzakis). Şi acest film a stârnit un imens scandal la vremea sa, cu toate că acceptă ambele naturi ale lui Isus (divină - umană). Spre deosebire, însă, de cele două megatâmpenii semnate Ron Howard, TLoC rămâne fidel crezului cu care a pornit la drum: „Într-un anume sens, e vorba de un «film de artă» în conformitate cu definiţia americană, cu alte cuvinte nu este un film comercial: durează două ore şi patruzeci şi trei de minute şi nu a fost făcut din motive de exploatare” (Scorsese). Carevasăzică nu şi-a propus să revoluţioneze o paradigmă veche de 2000 de ani, ci să prezinte un alt punct de vedere, deoarece controversa în jurul acestui subiect nu a iscat-o Dan Brown zilele trecute, ci datează de pe vremea Conclavului de la Chalcedon (451 a.d.).
Atât am de spus pe această temă. M-a întrebat cineva pe email de ce evit să vorbesc despre „blockbustere & filme de larg consum” şi am răspuns pe blog, aşa cum tinde să devină un obicei.