Fără nici o introducere. Ştiu că aşteptaţi, so here comes the hotstepper:
„Prins în colţii unei dileme cu trei capete, am ajuns în cele din urmă la The Iceman. Pentru Michael Shannon. Actor tânăr, cu potenţial, în rolul unui ucigaş plătit (şi familist devotat), celebru în America, Richard Kuklinski. Aţi prins şpilul: inspired by true events. De prin anii 60. Ei bine, aluatul ăsta, destul de ofertant, nu creşte. Şi nu mi-e clar dacă din vina regizorului (Ariel Vroman) lipsit de subtilitate în manevrarea ingredientelor sau a lui Shannon care-şi striveşte toată concurenţa indiferent despre cine are fi vorba (Winona Ryder, Ray Liotta sau James Franco). Da, de acord, încă un Shannon one-man-show cu momente rampante, eu unul cu asta m-am consolat, da’ cam puţin pentru o întreprindere serioasă, de adâncime. Iar clişeele genului gangsteresc, destule, deranjează. Nu la cantitate, ci la calitate. Adică le-am mai văzut şi pe la alţii, ceva mai bine executate, orişicât! Nu am simţit c-am pierdut vremea, dar nici că aş fi câştigat ceva. Mai pe limba voastră, The Iceman nu activează acea zonă dark-perversă a pshicului care să te facă să cochetezi cu ideea „Wow, ce mişto e baiatu' ăsta, mi-ar fi plăcut şi mie să fiu în pielea lui, să fi avut viaţa lui etc.” Înţelegeţi unde bat? Hope you do 'cause you're smart otherwise you wouldn't be here.
Acu’ ce să-ţi (vă) mai spun? Că azi merg la The Master? Previzibil, nu? Sau că deja s-a creat ditamai buzz-ul p-aici în jurul filmului lui Malick? Era de aşteptat şi asta, nu? Bon, hai că nu mă poci stăpâni. Se pare (zic aşa, deşi e sigur) că final cut-ul la To the Wonder (numele are legătură cu Saint Michel, un munte în Franţa, zis şi Merveille de l’Occident) nu-i include pe Rachel Weisz, Amanda Peet, Barry Pepper şi Michael Sheen, chestie care-mi aminteşte de episodul Tarantino - Maggie Cheung. Rachel Weisz zice (în La Stampa) că nu s-a supărat şi că e dreptul regizorului să decidă. Pe mine mă lasă cam rece toată povestea. Până la urmă, la ce să te aştepţi din partea unui tip obsedat de secretomanie? Au trecut prin aşa ceva şi Mickey Rourke & Billy Bob Thornton când cu The Thin Red Line, iar Sean Penn nu se simţea nici el prea bine anul trecut. Măcar el a rămas în schemă. Ca şi Olga Kurylenko, în cazul din faţă. More than that, se speculează la greu pe tema plotului. Evident, prea multe nu se ştiu (filmul n-are trailer şi-s destui care se miră, deşi eu nu pricep de ce), chiar dacă pe net a apărut sinopsisul cică (sau părţi din el, n-am verificat). Personal, înţeleg şi nu înţeleg zarva asta. Ok, Malick e un geniu căpos şi sonat, da’ lăsaţi-i fraţilor plăcerea de a-şi ţine puii sub aripă până-i sufocă! Sau până în ultima clipă, dacă aşa îi e vrerea...! Ce ştiu eu for granted e că imaginea e lucrată de Lubezki. Şi-mi ajunge!” (alg)
P.S.: Muzichiile de mai jos sunt date ca fiind sută-n mie în coloana sonoră. La cum sună, au toate şansele. Bucuraţi-vă de ele. Le găsesc fermecătoare.