Casino. Nu vezi toată ziua un film începând aşa. Mulţi vor să aplice figura, puţini reuşesc. De unde şi vorba poetului: „orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă florarul”. La Scorsese, mai precis la acest Scorsese, e chiar economie de mijloace. Un bărbat într-un sacou roşu foarte spălăcit iese dintr-o vilă ultraluxoasă. Priveşte într-o anume direcţie, dar e ca şi cum ar privi nicăieriul în albul ochilor. Dezamăgirea ce-i înveleşte chipul ca un giulgiu de mătasea broaştei ne e rapid livrată sub forma unui monolog răguşit şi percutant (last line: „...and for a while I believed that's the kind of love I had”). Ajunge în maşină şi-apoi crash, boom, baaaaaaaaaaang, toată lumea, toată lumea sare-acum cu el. Lumea sa şi lumea, în general. Next thing we see e zborul lui de Niro (el era bărbatul!) în slow motion, prin flăcări, de zici că-i Batman sau vreun luptător shaolin din filmele anilor 70. Şi toată treaba asta vine ca un pumn in stomac într-o încăierare în care (semialiteraţie intenţionată!) ai nimerit la mijloc. Plus că vine din senin ca un asteroid în picaj. Brilliant!
Title sequence by: Elaine & Saul Bass.
Unforgetable! Thelma too!