Hard Candy (dir. David Slade, 2005)
Atunci când pleacă la vânătoare, spune Michel Tournier în Meteorii, bărbații își fac un obicei de credință din a lăsa inima acasă. Și mai ales mintea, aș adăuga eu. Jeff (Patrick Wilson) e un membru marcant al acestei specii. El are metodele sale specifice și verificate: adulmecă prada pe Internet, îi propune o întâlnire și în cazul unui răspuns afirmativ, o invită în apartamentul său ultra chic, numai bun de impresionat minore. De data asta, copila e Hayley (Ellen Page), are 14 ani, dar se comportă de parcă ar avea dublu și e compusă dintr-un combustibil ușor inflamabil (pentru neexperimentați): ingenuitate, naivitate jucată și inteligență peste medie. Cum Jeff e un seducător superficial ce se bazează exclusiv pe mijloacele sale, fără a da atenție semnalelor exterioare, lucrurile se precipită și ajung acasă una-două.
Unde ne așteaptă o frânghie vădit hitchcockiană. Pe noi ne ține legați de subiect, pe Jeff de o masă. Normal, aș zice, fiindcă el cade prostește în propriile-i capcane și devine, folosind tot o formulă de-a lui Tournier, "prada prăzii". Hayley e o Scufiță Roșie (e și îmbrăcată sugestiv: un bluzon roșu cu glugă, o aluzie deloc subtilă, de altfel) care își bate joc în permanență de un lup ubernarcisist. Iar ironia tăioasă e doar unul din instrumentele, ascuțite și acestea, cu care candidatul la castrare este tratat.
De pildă, într-un moment de maximă agitație isterică în care Jeff renunță definitiv la orgoliul său de mascul, i se recomandă site-ul eunuchs.com, plin, zice Hayley, cu sfaturi utile pentru o tranziție ușoară către noua condiție. Ca să nu existe dubii, îi spune cuvântul pe litere, recunoscând sarcastic că inclusiv ea a avut probleme cu ortografierea. Alt clou e croșeul amical aplicat lui Roman Polanski atunci când aceeași Hayley observă că isprăvile cu alură pedo comise în tinerețe de cineastul polonez au rămas nepedepsite. Ba mai mult, "buba" asta nu l-a împiedicat să câștige un Oscar. Lui Jeff i se dă de înțeles că e într-o companie selectă, însă el nu pare a fi la curent cu informațiile astea și nu gustă poanta. Eu am găsit-o inspirată, mai ales așa cum e inserată în respectivul asamblaj (în altă ordine de idei, trebuie spus că filmul a fost făcut și lansat cu vreo patru ani înainte de tărășenia reținerii lui Polanski în Elveția).
Apropo de asta: David Slade vine în cinema din industria muzicală - e clipangiu de meserie, iar Hard Candy e primul său lung metraj. Compact şi mentolat ca o pastilă de orbit. Savuros deopotrivă! Sau de savurat într-o sâmbătă rece de ianuarie.