Pe 24 mai 2010, am inaugurat această secțiune cu monologul lui Pete Postlethwaite din Brassed Off (dir. Mark Herman/1996), un film care, unora dintre voi, se prea poate să nu le spună mare lucru (existau și alte opțiuni, firește!). Pe 3 ianuarie ar fi trebuit să fie a 26-a ediție, dar nu s-a mai întâmplat. Se întâmplă azi, pe 10, şi e, pe undeva, o ediţie comemorativă. Pentru că, nici n-a început bine anul (2 ianuarie) şi Mr. Kobayashi a părăsit destul de repede şi, aş îndrăzni să afirm, suspect scena. N-au importanţă cauzele decesului (doar nu suntem la IML!), ci rolurile făcute cât a fost cu noi şi noi pe lângă el.
Cel de aici, de pildă, e principal (Pete a strălucit mai ales în cele de coloratură): un miner pensionar, ros de silicoză și de alte beteșuguri asociate, încercând din răsputerile lui slăbite să salveze de la destrămare și blazare Grimley Colliery Brass band, ansamblul de suflători și alămuri al unei exploatări miniere ce urmează să fie închisă. Emoționantă partitură, memorabile vorbe: „Truth is, I thought it mattered. I thought that music mattered. Bot does it bollocks. Not compared to how people matter."
Cel de aici, de pildă, e principal (Pete a strălucit mai ales în cele de coloratură): un miner pensionar, ros de silicoză și de alte beteșuguri asociate, încercând din răsputerile lui slăbite să salveze de la destrămare și blazare Grimley Colliery Brass band, ansamblul de suflători și alămuri al unei exploatări miniere ce urmează să fie închisă. Emoționantă partitură, memorabile vorbe: „Truth is, I thought it mattered. I thought that music mattered. Bot does it bollocks. Not compared to how people matter."
N-ar fi rău să (re)vedeți Brassed Off. De dragul lui Pete.